Labor omnia vincit improbus!

17 feb. 2009

Cetatea fortificata cu turn de la Slimnic, jud. Sibiu


Ce poate fi mai placut intr-o dupa-amiaza de duminica decat o plimbare in natura. Nu as putea spune ca sunt un novice intre ale drumetiilor si cu toate acestea cu fiecare noua drumetie descopar frumusetile naturii. De mic copil iubesc natura cu bunele si cu relele sale, si urasc oamenii care o distrug.
Dupa cum va spuneam saptamana aceasta ne-am oprit la Slimnic, un loc plin de istorie. Mi-a placut si nu prea. Mi-a placut aerul curat de tara, cetatea, istoria pe care aceasta o poarta cu ea de-a lungul veacurilor; dar am urat felul in care oamenii s-au purtat cu acest monument, un dar al strabunilor. Fara vreo prea mare greutate puteai recunoaste in casele din vale caramizile din cetate, pe care localnicii nu s-au chinuit sa le ascunda macar cu un rand de var. Si iacata asa se duc pe apa nesimtirii si nepasarii avutiile noastre stramosesti, nu m-ar surprinde daca intr-o zi vom ajunge un popor fara vreo valoare culturala. Acestea fiind zise, o scurta istorioara a locului o sa va delecteze putin, dragi cititori si rasfoitori de bloguri:

Slimnic
(în dialectul săsesc Stulzembrich, Stűltsembriχ, în germană Stolzenburg, în maghiară Szelindek, Nagyszelindek ) este o comună din judeţul Sibiu, Transilvania, România.
Amplasată pe colina Burgbäsch, care domină sudul actualei comune, fortificaţia de la Slimnic (Stolzenburg) era menită să apere drumul MediaşSibiu şi aparţinea Scaunului din această ultimă localitate.
Aşezare rurală daco-romană.

  • Obiective turistice
  • 1) Cetatea taraneasca 2) Biserica Evanghelica
  • Istoric
  • Prima atestare documentara a localitatii se dateaza din anul 1282, cand parintelui Reinaldus de Stolchumbrecht i se confirma de catre Vatican drepturile de protopop. Se presupune ca partile mai vechi ale incintei, din partea de est si vest ale cetatii, sa fi apartinut unei cetati mai reduse decat cea de azi. Ea a fost marita in decursul secolelor dupa necesitati. In partea de nord se afla o capela gotica, a carei urma se poate constata astazi in parterul turnului-clopotnita cu bolta lui in cruce. In est cetatea a avut un zid imprejmuitor in forma poligonala, din care s-au pastrat unele elemente de stil. Acest edificiu dateaza probabil din prima parte a secolului XIV. Capela ar putea fi identica cu “Capela Tuturor Sfiintilor”, mentionata in analele parohiei evanghelice, datata cu anul 1342. Cu aceasta fortificatie, populatie saseasca a locului si-a construit un adapost impotriva invaziilor repetate ale trupelor turcesti. Prima invazie de acest fel s-a intamplat in 1433 si a fost respinsa. Dupa mijlocul secolului XIV s-a construit in incinta cetatii o bazilica gotica de proportii mari, care despartea curtea in doua. Au ramas zidurile laterale inspre vest, sud si est ale bisericii, precum si stalpii. Boltile bisericii probabil ca nu au fost efectuate. In secolul XV cetatea va fi largita, iar incinta inaltata si fortificata cu metereze si gauri de pacura. Ele vor fi accesibile printr-un podest de straja. In aceasta perioada capela va fi transformata intr-un puternic turn de aparare. In secolul XVI cetatea se extinde spre sud, ridicandu-se in jurul fantanii un bastion. In 1529 cetatea este cucerita de catre trupele lui Janos Zapolya. In 1602 a fost ocupata de Mozes Szekely, comandantul trupelor lui Sigiszmund BAthori. In 1658 rezista insa unui asediu al trupelor comandantului turc Ali Pasa. In anul 1706, in rascoala de sub conducerea lui Ferencz Kakoczi, trupele comandantului de oaste Lorenz Pekri au cucerit cetatea si au devastat-o, plecand abia in anul 1707. Dupa 1717 cetatea este reparata in diferite randuri. Este si perioada ultimei epidemii de ciuma, care a cutreierat Europa de la vest la est. In anul 1855 se darama o parte a zidului bisericii neterminate din incinta cetatii. Materialul rezultat va fi folosit la executarea unui zid protector la cimitirul nou. In 1870 s-a prabusit turnuletul din sud-est intre curtea interioara si cea exterioara a cetatii, iar in 1872 s-a prabusit si o parte a zidului de imprejmuire al “Vorburg-ului” din partea de sud-est. In timpul Primului Razboi Mondial turnul a fost vaduvit de un clopot foarte pretios. In anul 1959 s-au reparat din fonduri puse la dispozitie din partea statului turnurile si curtina cetatii.
    Slimnic se mai numeste si Stolzenburg (Cetatea mandra). Aceste informatii sunt in mare parte luate de pe o foaie de la intrarea in cetate.
    Despre Biserica Evanghelica din pacate nu am gasit informatii …..
    • Cum sa ajungeti?
    • Din Sibiu sunt 2 variante …
      -cea usoara ( Sibiu -> Sura Mare -> Slimnic pe soseaua principala Sibiu - Medias , sunt aproximativ 17Km)
      -si cea grea, cu trenul Sibiu-> Ocna Sibiului -> Halta Mandra si apoi pe jos 6Km de drum comunal Halta Mandra -> Slimnic .
      slimnic_harta.GIF

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Lăsați un comentariu (Leave a comment please):