Labor omnia vincit improbus!

19 sept. 2009

Viața în Cămin Episodul 1


Cred că am mai spus că am stat în anii de studenție (5 la număr) prin cămine, internate și gazdă. Bineînțeles că cel mai frumos a fost la cămin, căminul de băieți, că am stat și într-un cămin mixt cu camere de două persoane dar atmosfera de studenție parcă nu a fost la fel ca în Căminul 2 - căminul de băieți.

Defapt nu cred că pot să le numesc camere ci debarale. Debaralele din Căminul 3 - cămin mixt. Unii studenți aveau mult mai mulți colegi de cameră
dacă pui la număr și gândacii. Un singur duș pe palier și apă doar dimineața și seara. Când aveai chef să faci un duș și mai ales când erai grăbit să ajungi la facultate nu puteai să faci pe palier la tine că era dușul ocupat, de parcă pe toți atunci îi apuca. Era chiar enervant când ajungeai în fața ușii și din interiorul cabinii se auzeau gemete, gemete de ambele sexe. Normal că nu mai faci duș acolo pentru următoarele 2, 3 luni, te abonezi la un alt palier.

Nu vă închipuiți ce era pe la WC-uri. De parcă unii ar avea în loc de fund stropitori. Nimereau orice numai gaura WC-ului nu. Trebuia să le fi predat la școală cum să nimerească o gaură. Sau asta nu se învață ci doar se simte?

Când făcea vreo unul mâncare se răspândea mirosul pe tot palierul: Andrei face cartofi prăjiți!, Cristi face ochiuri...Dar nu aveai ce face, trebuia să rabzi, asta e! Nu-ți convine stai în chirie!

Chestiile astea de mai sus mi se păreau de acceptat, dar era mai greu când aveai vecini handicapați, cretini, urangutani.
Cam așa erau vecinii din 109! Nu exagerez , erau duși cu capu, se apucau din senin și făceau ca urangutanii prin cameră, nu conta de oră, noapte, zi, cred că urlau și prin somn. Bineînțeles că defapt urlau hormonii în ei, cu toate că aveau prietene.

Cum puteam să uit de administratorul de rețea? Veșnicul student, certat cu cartea, afaceristul căminului și nu numai, muncitor polivalent și drink-uitorul suprem. Când pica netu sau pur și simplu ți-l oprea măria sa trebuia să mergi la el și să-l rogi, să-l iei cu lugu lugu și de ce nu? să-i plătești că-ți oferea ceva gratis și obligatoriu.

Baieramele de neuitat din cămin. Prezenți la datorie toți bețivii din cămin, din celelalte cămine și de prin oraș. Gălăgioși, cu PET-ul de bere în mănă făcând-o poștă, cu țigările în gură de le fumau până ce simțeau scrumul cum le atinge buzele își găseau totdeauna refugiul pe scările și palierul căminului. Bineînțeles că nu încăpeau toți în debara. Ca la orice baieram erau și băieți și fete, fetele reprezentând 5% dintre invitați și alea aduse de pe centură. Ce fete normale ar umbla cu din ăștia?

Și la final cireașa de pe tort sau oare drojdia din bere!?! Portarul, omul de nădejde în cămin atunci când ai o problemă aici era exact invers. La baierame el era spiritul petrecerii, dansa macarena cu studenții și agăța gagicile de centură. Înnainte să-ți rezolve o problemă cerea ca și combustibil o sticlă de bere, chiar și mai mult, te citea din ochi dacă aveai sau nu bani.
Poate că exagerez, sunt portari și portari. Au fost câțiva de treabă dar și mulți spurcați. Nu m-ar mira să-i găsesc încă pe acolo, înrădăcinați în fața TV-ului din cașcarabeta de sub scări.

Oricum, le doresc la toți sănătate pentru că experiențele din cămin m-au călit pentru viață. Sunt sigur că oameni din ăștia o să mai întâlnesc!
Am înțeles că acum căminul este renovat și modernizat, sper să fie așa!

Data viitoare o să vă povestesc despre Căminul 2 :).


Dar ca să termin pe un ton optimist vă pun câteva poze să vedeți că se poate și mai rău decât în căminele noastre. Un cămin din China :







Sursa pozelor.