Labor omnia vincit improbus!

26 ian. 2010

Cum să Vinzi o Rochie de Mireasă Demetrios


Unii oameni au tehnici ascunse, tehnici învăţate cu greu pe băncile facultăţii sau pe băncile din parcuri de cum să vinzi un produs. Asta am aflat pe pielea mea chiar azi într-un magazin din Sibiu.

Veneam de la şcoala unde sunt profesoară şi m-am gândit să intru pe la magazine să admir rochii de mireasă. E un hobby al meu :) cum presupun că e şi al multor fete, de altfel. Bineînţeles că am intrat în primul magazin cu rochii ce mi-a ieşit în cale. Nu aveam nimic plănuit, a fost pur şi simplu!

Am fost surprinsă să constat că vânzătoarele au fost extraordinar de amabile, ceea ce nu prea se întâmplă prin Sibiu. Mi-au oferit nişte cataloage, m-au întrebat când am nunta, m-au sfătuit, mi-au oferit câteva soluţii, coafură, tradiţii....tot tacâmul. Într-un cuvând au fost exemplare, cu toate că ştiau că nu o să cumpăr ceva, ci doar vreau să privesc, să-mi clătesc ochii! Vânzătoarele se gândeau spre viitor, eu fiind un posibil client. Îşi făceau reclamă aşa cum e normal.

Vreau să menţionez că magazinul nu era de fiţe şi totuşi vânzătoarele erau prea drăguţe pentru un astfel de magazin.

Bucuroasă, am mers mai departe! Am luat un alt magazin în obiectiv! M-am îndreptat încrezătoare spre el! Am deschis uşa şi am intrat. Magazin de fiţe, rochii cu paiete, blinck-blinck-uri, cum se zice Numai fiţe şi beşini! Am luat o etichetă şi m-am uitat la o rochie de ocazie şi era 450 de lei şi mi s-a părut un preţ acceptabil...După aia m-am uitat în nişte cataloage, obişnuită fiind de la primul magazin, şi am rugat-o foarte politicos pe vânzătoarea ce vorbea cu o puştoaică de liceu despre gagiul ăleia şi despre diriga ei.

Vânzătoarea, probabil ofticată că am rupt-o de la porţia de bârfă, a venit repezită înspre mine cu o falcă în cer şi una în pământ. Eu, obişnuită cu astfel de fenomene - pot sa zic că sunt călită peste măsură - am ignorat-o şi am întrebat dacă modelul din catalog este şi pe manechin arătându-i o rochie Demetrios. Ea, fiinţa cea plăpândă şi cu mintea tulbure - sau poate în colţuri? - mi-a zis pe un ton molcom, aproape suav: Nu am rochia! E 7000 de euro şi sigur nu ţ-o permiţi!.

The Thing ( adică fiinţa plăpândă) m-a lăsat The Mask (adică mască)! Cât tact, câtă pricepere în vânzări! Eu nu înţeleg de ce nu avea la intrare scris Interzis câinilor şi persoanelor ce nu au ghiuluri de aur, tălăngi de aur la gât, inele cu diamante şi poşete Vuitton! În plus dacă nu ai buze şi ţâţe siliconate nuş de ce te mai ţine Pământul! Treci acasă!

Eu, ca să fiu nesinţită, dar nu la fel ca ea, am întrebat-o dacă, după părerea ei mi-aş permite o rochie de mireasă de la CasaLux, firma la care lucra, Fiinţa! Răspunsul ei, imediat, mama ei de spontancă, a fost Nu! Pentru că e 40 de milioane! Fără număr!

Ca orice om normal la cap, mi-am dat seama că The Thing nu mai are nicio şansă! Am vrut să o întreb doar Te-ai pişat azi? dar m-am abţinut!

În viitorul apropiat am să-i mai dau târcoale, să văd dacă a mai evoluat din stadiul de vierme (Vermus Scârbitus)!

Off!Off! E grele la unii!Dacă toţi îşi vând marfa aşa măcar să nu plângă atunci când dau faliment! Eu cred că astfel de specimene asta merită!

Noapte bună! Sper să nu o visez pe THE THING, nu de alta, dar mâine trebuie să închei medii!!!

Voi aţi avut de-a face cu astfel de specialişti în vânzări (sales manager)??

Articol povestit de Andalie si modelat de VasiaUVI :)

7 comentarii:

  1. ah, la capitolul asta sunt exact invers! dupa ce mi-am petrecut o mare parte din adolescenta si tinerete fiind absolut terifiata de ideea ca as putea la un moment dat sa ma marit si astfel sa fiu obligata sa port o astfel de rochie, am sfarsit prin a avea nunta perfecta (pentru mine): doi invitati, eu intr-o bluza hippie si pantaloni evazati, sotul meu cu o camasa fara cravata si pantaloni obisnuiti. dupa care am iesit la... o cafea langa primarie. nu tu dantuiri aiuritoare, nu tu rude galagioase care sa te faca sa te simti obiect de disectie! am fost extrem de fericita!

    asa ca in opinia mea nu ambalajul conteaza, ci felul in care te simti. eu zic ca e de ajuns ca ai o groaza de emotii in acea zi, nu mai ai nevoie si de altele... insa, ma rog, e opinia mea.

    cand am vrut sa-mi iau primul meu laptop am intrat intr-un magazin specializat, imediat ce am coborat dintr-un tren. cred ca aratam ca naiba, fiindca am patit la fel... o cucoana care s-a apucat sa-mi arate niste dinozauri tehnologici, in vreme ce eu ma chinuiam sa o fac sa-mi arate ce avea mai bun. "dar iti permiti?", m-a impuscat ea cu impertinenta. sigur, am zis, am iesit in acea zi cu coada cam intre picioare, insa m-am dus a doua zi din nou, nitel mai slefuita (ba chiar purtam si o haina de blana pe care mi-am luat-o la un moment dat din niste drepturi de autor). inutil sa-ti spun ca am chinuit-o cu gratie, am pus-o sa-mi arate toate acareturile mai rasarite, dupa care i-am spus ca ma duc sa-mi iau un laptop foarte scump de la un alt magazin fiindca ceea ce imi oferea ea nu era destul de performant pentru mine. era o minciuna, in realitate nu-mi permiteam celalalt laptop, insa o minciuna care m-a facut sa ma simt minunat cu mine insami :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna Amanda,
    Foarte frumos ce mi-ai povestit in legatura cu cununia ta! Si eu sunt de acord ca nu conteaza cum si unde te casatoresti atata timp cat te simti bine. Dar stii cum sunt traditiile la noi...

    I-am zis logodnicei sa mai mearga pe acolo si poate cumva sa faca rost de numarul de telefon de la patron si sa-i explice cum vanzatoarele stiu sa-i vanda marfa!

    RăspundețiȘtergere
  3. posibil ca patronul sa fie facut din acelasi aluat, nu degeaba a angajat-o pe respectiva! eu tot m-as duce sa o chinui :D

    RăspundețiȘtergere
  4. romanii mai cred in casatorie ca baza a familiei traditionale romanesti?

    te astept la mine pe blog unde discutam despre ciracii lui iliescu

    RăspundețiȘtergere
  5. Amanda,
    vroiam sa te intreb ceva!
    Azi eram cu colegii la cantina si vorbeam despre cum americanii in toate filmele lor cu tineri, scolari, stundeti, au acelasi stereotip "cel mai popular baiat", "cea mai populara fata" din scoala.
    Din cate stii tu e adevarata faza asta? Chiar exista acest lucru in toate scolile americane?

    RăspundețiȘtergere
  6. draga vasi, oriunde exista o turma exista si un berbec :) si in scolile romanesti se intampla chestii de astea.

    da, filmele sunt adevarate dar numai in masura in care generalizezi. da sunt acei sportivi si acele cheerleaders care sunt la mare cinste si de obicei foarte populari. insa, of course, este loc si de nuante.

    RăspundețiȘtergere
  7. mi se par exagerat de scumpe, dar sunt superbe!

    RăspundețiȘtergere

Lăsați un comentariu (Leave a comment please):