Iubiţi şi câinii vagabonzi! Cred că vă amintiţi de melodia lui Mihai Constantinescu şi nu se poate să nu zâmbeşti atunci când o asculţi. Melodia ne învaţă să iubim căţeii şi celelalte animale părăsite de stăpâni, să le hrănim, să le mângâiem, şi de ce nu să le adoptăm.
Totuşi, ce facem cu haitele de câini? Nu cred că poate spune cineva că în fiecare oraş din România nu sunt foarte mulţi câini vagabonzi! Aşa cum câteodată ţi-e frică să treci prin anumite cartiere deoarece sunt rău famate aşa unora le este frică să treacă printr-un anumit loc deoarece sunt foarte mulţi câini vagabonzi.
Un exemplu elocvent e strada Haţegului în cartier Ştrand unde o femeie mai bătrână hrăneşte o haită, nu exagerez, o haită de vreo 6-7 câini, poate şi mai mulţi.
Nu de puţine ori mi s-a întâmplat să trec pe acolo şi să văd acei câini sărind la oameni aşa din senin. Ce se putea întâmpla dacă era un copil? Şi să nu ziceţi că aceşti câini nu sar la copiii deoarece ştiţi că-i bullshit!Un alt loc e chiar aproape de blocul meu unde s-au aşiuat deja vreo trei câini maturi şi alţi doi pui. Plus că la container sunt foarte mulţi câini vagabonzi, unii zici câ-s câini ciobăneşti, mai mari ca nişte tauri. Chiar în seara asta am fost să duc gunoiul şi se băteau pe lângă container vreo 5 dulăi. Am fost cu smochina şi mă temeam să nu mă vadă! Oricum, cea mai bună metodă de-ai alunga e să te faci că iei o piatră de jos şi că o arunci înspre ei. Instinctul primar o să-i facă să fugă...pentru moment. Dar dacă e un copil prin jurul lor? Dacă e copilul tău?
Eu înţeleg pe iubitorii de animale, şi eu sunt unul dintre ei. Iubesc câinii şi mi-ar plăcea să am unul dar de la iubire la exagerare e altceva. Sunt o grămada de oameni care hrănesc aceşti câini, mai-mai să-i pupe şi-n fund dar nu se gândesc să-i adopte, să-i ţină în casă, să-i spele, să le ofere condiţii, astfel făcând o faptă bună în adevăratul sens al cuvântului.
Am pe scară o băbuţă care tot dă drumul la un câine vagabond în bloc în fiecare seară. Săracul câine e bolnav, tuşeşte groaznic, asta de prin vară. Câinele se aşează la partier şi toată noaptea tuşeşte şi bineînţeles că băbuţa nu aude că doar stă la etajul 3 eu îl aud în fiecare seară, noapte, dimineaţă. Am întreba-o de ce nu duce căţelul la un veterinar? şi mi-a răspuns că fiu-su care-i veterinar la Bucureşti l-a consultat prin telefon, adică i-a ascultat tusea şi i-a zis că-i doar răcit...şi câinele îşi dă plămânii de pe la începutul verii.
Băbuţa dă dovadă de mare bunătate că în loc să adopte acel căţel îl hrăneşte, îl lasă în bloc să streseze vecinii, nu? Păi nu, mai rău face, astfel alimentând ura unora împotriva animalelor. O să se ajungă ca unul nervos să-l scoată în şuturi afară din bloc sau poate chiar şi mai rău.
Bravo acelora care îşi dedică timpul liber salvării şi îngrijirii câinilor vagabonzi şi ruşine acelora care doar îi hrăneşte fără a se gândi să-i adopte.
Sper să nu mă înţelegeţi greşit! Iubesc animalele dar nu atât de mult încât să nu mă gândesc mai întâi la siguranţa familiei mele, la copii mei, la mine!
Tu ai vreo vreo problemă cu câinii vagabonzi? Ai adopta unul?
Spune-ţi părerea civilizat!
Merci!