A fost odată un bărbat ce se întorcea spre casă împreună cu cămila lui după ce a fost la târg. Deoarece a avut o zi înfloritoare s-a decis să oprească la o moschee să-i mulţumească lui Alah pentru asta. Şi-a lăsat cămila în afara clădirii şi a intrat în moschee unde a petrecut câteva ore bune rugându-se lui Alah, multumindu-I şi promiţându-I că va fi un musulman cumsecade, că va ajuta săracii şi că va fi stâlpul comunităţii sale. Când a terminat rugăciunile şi a ieşit din moschee se întunecase deja afară şi spre surprinderea lui cămila sa dispăruse! Imediat s-a enervat şi cu răutate şi-a ridicat pumnul ameninţător spre cer strigând: Alah, Trădătorule! Cum ai putut să-mi faci una ca asta? Mi-am pus toată încrederea în Tine şi Tu mă înjunghii pe la spate? Un învăţat trecând pe lângă el şi auzindu-l i-a zis: Ai încredere în Dumnezeu, dar leagă-ţi cămila! Defapt această povestioară poate fi interpretată ca o pildă pentru cei care cred că credinţa lor este de ajuns pentru a răzbate prin via...
Labor omnia vincit improbus!