Labor omnia vincit improbus!

7 aug. 2011

Două Zile la Paris. Impresii.


Vara asta am fost în concediu pentru prima oară într-o altă ţară şi am ales să vizităm Parisul. De fapt am profitat de faptul că soţia a câştigat o bursă Comenius şi tot trebuia să meargă în Franţa aşa că am decis să petrec şi eu câteva zile acolo. Am promis în acest post că o să sciu câteva impresii despre Paris, despre călătoria până acolo, despre oameni, în general ce impresii mi-a lăsat Oraşul Îndrăgostiţilor.

Drumul de la Sibiu la Paris a fost ucigător deoarece am mers cu autocarul. Drumul prin România, plin de hârtoape, curbe periculoase, opriri din oraş în oraş, a fost parcă nesfârşit. Vameşii români ne-au urat drum bun cerându-ne câte o mică şpagă, deoarece şi ei au copchii de crescut acasă şi-s săraci, săracii!

Bineînţeles că drumul prin Ungaria şi Austria nici nu l-am simţit, nu neapărat pentru că era autostradă ci şi pentru că era noapte şi eram prea obosit după zgâlţâielile de pe drumurile româneşti. Oricum, sunt obişnuit cu drumul Sibiu - Botoşani.


Vreau să spun că am ales să merg cu autocarul deoarece vroiam să văd autostrăzile, să văd ce pot să facă alţii şi noi nu suntem în stare. Am văzut, şi pe alea din Germania, şi pe alea din Franţa, şi pe alea din Ungaria şi mare brânză nu e! Nu cred că ei au câte două perechi de coaie şi pot să pună nişte asfalt şi noi nu putem. Dacă tot nu avem coaie destule, adică ouă, am putea să luăm de la Năstase că are el destul din urma contractului cu Bechtel. Dar în fine, ideea e că şi noi am putea dacă am vrea!

Deci, drumul de la Sibiu la Paris a fost foarte lung, mi-am tăbăcit curu de nu l-am mai simţit câteva zile bune. Cu toate astea am ajuns cu bine în Paris într-o joi seară în Gara Gallieni. După ce am luat metroul ne-am întălnit cu Laura care a binevoit şi ne-a ţinut la ea o noapte, prin intermediul couchsurfing-ului. Am stat câteva ore la discuţii, am socializat...

A doua zi, care de fapt e prima zi de vizitat Parisul, am fost la hotel unde ne-am cazat. Hotelul cam scump, ca de fapt toate hotelurile din Paris, un oraş scump, cel mai scump oraş din lume. Am dat 32 euro de persoană, adică 64 euro pe cameră pentru două persoane. Zona unde am stat era plină de negrii şi la ora 12 amiaza erau pline străzile de pierde vară care tăiau frunze la câini...

Toată ziua ne-am plimbat de am făcut beşici în talpă, la propriu. Prima oară am vizitat Sacré-Coeur şi pot spune că am fost impresionat cât era de mare. De pe dealul unde era plasată biserica se putea vedea o bună parte din Paris. Priveliştea e minunată şi am avut noroc că era soare şi frumos afară.



Apoi am mers până la Turnul Eiffel, pe jos. Astfel am putut vedea diferite străzi şi diferite clădiri. E un sentiment ciudat să mergi pe străzile descrise de Alexandre Dumas în cărţile sale şi pe unde au păşit diferite personaje ca Athos, Porthos şi Aramis.

Când am ajuns la Turn am avut un sentiment ciudat, de parcă aş mai fi fost pe acolo într-o altă viaţă. Peisajul e frumos dar parcă familiar. Poate că atâtea filme şi reclame în care se arată Turnul Eiffel mai mult rău fac decât bine. Mărimea Turnului e copleşitoare dar şi vânzoleala, mulţimea de oameni care-şi fac poze, miile de turişti care stăteau la coadă pentru a se putea urca pe Turn.


Arcul de Triumf din Paris a fost un alt obiectiv turistic pe care l-am vizitat. E mult mai mare decât cel din Bucureşti dar pentru mine tot mai frumos e al nostru.


Plimbarea pe Sena a fost o experienţă inedită pentru mine mai ales că e a doua oară când merg cu vaporul. A fost cam scump dar a meritat pe deplin.

La Muzeul Louvre am ajuns pe seară dar era plin de oameni. O grămadă de asiatici ce fotografiau tot ce prindeau :). Muzeul e imens şi cred că ar trebui câteva săptămâni să-l vizitezi tot.


Astea sunt doar câteva obiective turistice pe care le-am vizitat. Au mai fost ca Notre-Dame de Paris, primăria Parisului, castelul Luxemburg şi grădinile sale, Cimitirul Montparnasse unde am vizitat mormântul lui Constantin Brâncuşi, biblioteca Pompidou.

Concluzii:

Parisul merită vizitat măcar o dată în viaţă cu toate că e scump. Parizienii nu mi-au plăcut deoarece aveau parcă un aer de superioritate, până şi vânzătoarele care erau în special negrese te tratau ca pe un gunoi. În metrou vezi fel şi fel de oameni ceea ce e şi normal dar parcă prea mulţi negrii. Roata se învârte şi cei care erau asupriţi acum câteva sute de ani acum încet-încet iau controlul.

Ca sfat vă pot spune să nu luaţi autocarul până la Paris. Să nu ziceţi că nu v-am atenţionat!

Mi-ar plăcea să locuiesc la Paris doar dacă aş avea un salariu pe care nu l-aş putea refuza dar în rest în niciun caz. E un oraş murdar, aglomerat, scump, într-o continuă mişcare.

Două zile nu sunt de-ajuns să-ţi faci o părere deplină asupra situaţiei de acolo şi de aceea nu pot spune mai multe. Dacă aveţi posibilitatea să vizitaţi oraşul să nu staţi pe gânduri, mergeţi, vedeţi dar întoarceţi-vă înnapoi acasă!