Labor omnia vincit improbus!

23 iun. 2012

Impresii despre Dijon (I)


În acest articol o să enumăr câteva impresii despre oraşul Dijon, oraş pe care l-am vizitat, dintr-un capăt în altul, timp de o săptămână. În primul post o să povestesc despre căminele studenţeşti, despre Beaune, despre călătoria cu Atlassib, iar în partea a doua o să vă povestesc despre oraşul Dijon în sine, despre ce am vizitat, despre oamenii de acolo atât cît am putut să-i cunosc.

Acum o săptămână m-am întors din concediul pe care l-am petrecut în Dijon, Franţa. Am fost în Dijon deoarece soţia era acolo la Universitatea de Bourgogne cu o bursă Erasmus pentru 6 luni şi era cazată într-un cămin studenţesc, deci aveam unde sta pe gratis şi aveam prilejul să văd un oraş frumos ca Dijon. Sincer, nu ştiam prea multe despre acest oraş înainte ca soţia să câştige bursa dar citind unele impresii de pe Internet mi-am imaginat că trebuie să fie un oraş cochet. Şi într-adevăr aşa este!

Călătoria cu Atlassib
Din păcate e cam greu să ajungi din România în Dijon. Cu avionul e destul de scump şi ar trebui să aterizezi în Lyon sau Paris. La Lyon ar fi o cale dacă faci escală în Munich de la Sibiu, apoi să mergi cu trenul de la Lyon la Dijon. Îţi ia o zi întreagă şi e şi destul de scump. La Paris ar fi la fel, sau ar trebui să mergi la Bucureşti sau Cluj. Apoi de la Paris la Dijon e foarte scump TGV-ul şi pierzi tot cam o zi, poate mai mult chiar. Varianta pe care am ales-o a fost să merg cu autocarul. Am jurat că nu mai merg cu autocarul pe o distanţă aşa de mare dar chiar nu am avut ce face.

Drumul Sibiu - Dijon a fost destul de OK dar bineînţeles că nu perfect. Şoferii de la Atlassib îs foarte încrezuţi şi foarte aroganţi. Te tratează cu sictir şi nu au bun simţ. Cred că majoritatea care au mers pe această rută, România - Franţa, pot confirma. Nu sunt reguli în autocarele Atlassib:
  • Cumperi bilet dar nu primeşti loc, oricine se poate aşeza oriunde în afară de primele trei rânduri care sunt ale şoferilor. Totuşi, e o călătorie de două zile şi CONTEAZĂ ce loc îţi rezervi. De exemplu dacă merg de la Sibiu la Botoşani cu Apetrans primesc loc, loc pe care l-am rezervat. La Atlassib nu se poate. Dacă din tot autocarul sunt doar două locuri libere şi acelea pe rânduri diferite şi ar trebui ca pritena/soţia să stea două zile pe un loc şi voi pe altul, ar fi în regulă? 
  • Oricine putea să mănânce orice în autocar, chiar dacă se făceau pauze. O pauză p faci pentru toaletă, pentru mâncare, pentru dezmorţire, pentru ţigară. Majoritatea alegeau orice altceva în afară de mâncare şi se trezeau să mănânce în autocar. Era un miros nedescris. Îmi pare rău că nu mi-am luat şi eu o ceapă cu slănină şi poate şi nişte uturoi. Şi un râgâit sau două ar fi mers... Poate o să impună reguli când o să înceapă să vomite lumea prin bus.
  • Alcoolul este permis in autocar, destui îşi luau bere şi chiar vodcă ca să bea în autocar.
  • Şoferii nu sunt paznici dar ar trebui să verifice din când în când ca totul să fie în regulă în  spatele autocarului. Mai multe persoane mi-au spus că s-a întâmplat ca unii, să le zicem bronzaţi din naştere, să-şi facă nevoile în sticle.
Le-am trimis un e-mail cu sugestii celor de la Atlassib dar nu cred că l-au băgat în seamă. Tipic!

Căminele studenţeşti din campusul universitar

În fine! Am ajuns la Dijon şi am stat 8 zile în acest oraş. M-am cazat într-un cămin studenţesc, în camera soţiei. Camerele din aceste cămine sunt de o persoană. Ai tot ce-ţi trebuie acolo, o chiuvetă, dulap, birou, balconaş, pe palier ai două bucătării, două băi, căminul fiind mixt. Ai frigidere cu sertare cu lacăt în fiecare bucătărie. Căminul ăla, numit Buffon, dar am văzut şi altele, erau destul de curate, cu toate că chinezii şi negrii făceau cea mai mare mizerie. Nu am spus-o eu, ci cam toţi cu care m-am întâlnit.

Reţeaua wireless nu se ridică la standardele din România. Vorbesc serios! Viteza la internet e OK dar reţeaua pica destul de des şi serverele din universitate erau configurate, cred, de femeia de serviciu.

Cantina e destul de OK dar nu se compară cu cantina studenţească de la Universitatea Ştefan cel Mare din Suceava, de exemplu. Era înghesuială, mese lung dar mâncarea destul de bună.

Campusul universitar e impresionant. E foarte mare ... şi foarte verde. Studenţii au o grămadă de facilităţi: reduceri la unele restaurante şi magazine, teatre, muzee, la abonamentul de autobuz.

Orăşelul Beaune

Împrejurimile Dijonului am auzit că sunt extraordinare. Un anumit oraş de la sudul Dinjonului, şi anume Beaune, este foarte frumos şi neapărat de vizitat. Acest orăşel este capitala vinului din regiunea Burgundy.

De la Dijon până la Beaune sunt cam 50Km. Am luat un autocar de la Transcom şi am dat pe bilet de o persoană fabuloasa sumă de 1.5 euro. Incredibil! Foarte puţin pentru o astfel de distanţă. Dar francezii înţeleg faptul cp dacă transportul e ieftin oamenii se plimbă şi implicit cheltuiesc bani în oraşele pe care le vizitează. Oricum, e aşa de ieftin doar în regiunea Cote d'Or că dacă părăseşti această regiune e mult mai scump.

Pe tot drumul, pe o parte şi pe alta a şoselei vezi numai viţă de vie. Foarte multă viţă de vie. Dar şi sate tipic franţuzeşti, cu case înghesuite şi cochete, cu străzi curate şi ordonate şi printre ele răsărind câte un mic castel.

Orăşelul era plin de turişti. Am văzut turişti japonezi (bineînţeles), australieni dar şi foarte mulţi turişti francezi. Am vizitat Hotel de Ville, Arcul de Triumf, care-i mult mai mic decât cel din Paris, Hospice de Beaune, şi altele (habar nu am ce clădiri erau alea dar arătau destul de bine).

Din păcate aveam mai multe de văzut dar ploaia ne-a stricat planurile.

Cam atât pentru acest articol dar voi continua în partea a doua...

P.S. ştiaţi că Dijon e înfrăţit cu Cluj-Napoca?

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Lăsați un comentariu (Leave a comment please):