Labor omnia vincit improbus!

30 iun. 2012

Impresii despre Dijon (II)


În acest articol vreau să continui cu impresiile despre Dijon. Dacă în primul articol despre Dijon am scris despre călătoria cu autocarul Franţa (Dijon) - România (Sibiu), căminele studenţeşti de acolo dar şi despre frumosul orăşel Beaune, acum voi scrie despre oraşul Dijon în sine, despre viaţa de acolo, atât cât am perceput-o eu dar şi cât mi s-a povestit.

Francezilor le place Dacia

Am fost foarte impresionat de faptul că pe străzile din Dijon circulau foarte multe maşini Dacia. Peste tot erau Dustere, Logan MCV şi Sandero. Cred că în cel mai mare număr erau Sandero şi majoritatea erau conduse de către tineri. Chiar şi unele maşini ale poliţiei municipale din Dijon erau Logan MCV:


Mi-a şi zis cineva: Francezii care au salarii de 5 sau 6 ori mai mari decât românii îşi cumpără Dacii noi, iar românii muritori de foame îşi cumpără BMW-uri second hand. Oare aşa să fie?

Clădirile din Dijon

Ai multe locuri de vizitat în Dijon. Mă refer la faptul că ai o grămada de clădiri pe care le poţi vizita, dar şi multe muzee sau biserici. Când am ajuns în Dijon am văzut un arc de triumf situat în Place Darcy numit Porte Guillaume. Oricum, pentru mine tot arcul de triumf a rămas.


Oraşul în sine e foarte frumos, cochet, plin de turişti. Clădirile sunt vechi şi s-au păstrat chiar şi după cel de-al Doilea Război Mondial. Nu degeaba francezii au strigat Ne predăm! Astfel au reuşit să păstreze intacte toate clădirile vechi de sute de ani.

Am fost mirat că în oraş sunt foarte multe biserici, toate vechi. Este Catedrala Notre Dame de Dijon care e foarte frumoasă şi pe care am vizitat-o prima. În weekend am fost părtaş la o nuntă catolică. iar mirii se numeau Charlotte şi Pierre. A fost ... emoţionant! La un colţ al acestei catedrale se află sculptată în perete o bufniţă şi se zice că dacă o atingi şi-ţi pui o dorinţă se va adeveri. Eu am atins-o doar aşa, pentru poză, dar nu mi-am pus nicio dorinţă.

Pe Strada Libertăţii - Rue de la Liberté s-a desfăşurat şi un protest împotriva ACTA. Şi ei erau foarte puţini la număr, la fel ca şi în Sibiu lumea prefera ca alţii să protesteze împotriva unei legi scrisă pentru a putea fi cât mai uşor interpretabilă.

O altă biserică impresionantă e Cathedral St. Begnine. O parte exterioară a ei era în renovare dar am avut totuşi prilejul, pentru numai 2 euro de persoană, să vizităm cripta romană. Sub catedrală se află o criptă construită în stil roman de către creştinii din secolul VI. Ghidul ne-a explicat faptul că această criptă a fost descoperită intâmplător când se încerca a se monta un paratrăsnet. Dacă mergeţi în Dijon trebuie să vizitaţi această criptă deoarece e ceva unic.

Unele biserici au fost transformate în teatru sau în bibliotecă judeţeană. Mă mir că Biserica Catolică a fost de-acord cu aşa ceva.

Muzeele de stat sunt toate gratuite şi sunt destul de multe muzee în Dijon, chiar dacă e un oraş destul de mic. Un alt loc pe care-l poţi vizita e Palatul Ducal (Palais des Ducs). În interiorul acestui palat e şi Musée des Beaux-Arts (Muzeul de Arte Frumoase) pe care din păcate nu l-am putut vizita deoarece era în renovare.

Cuisine

Mâncare la supermarket e destul de ieftină dacă ne raportăm la un salariu de francez. Ai de unde alege şi au o grămada de specialităţi de brânză, cârnaţi, cuscus, etc. Dacă ar fi să locuiesc în Franţa mai mult ar fi pentru mâncare deoarece e foarte bună. Vinul lor e foarte bun, zic unii, dar cu toate că am încercat şi eu un bourgogne aligote nu am rămas impresionat, poate pentru că îmi place mai mult vinul dulce/demi-dulce. Totuşi, mi-am luat o cremă de cassis pe care am să o încerc cu un vin alb sec românesc.

Apropos de vinuri. Am întâlnit la Dijon pe cineva, o româncă, care-şi făcea doctoratul în marketing-ul vinurilor şi mi-a zis faptul că profesorii ei francezi, somităţi la Universitatea de Bourgogne, i-au zis că noi avem vinuri excelente, vinuri care au câştigat medalii de aur, dar că nu ştim să ne promovăm produsele. Şi cred asta!

Nu am fost la restaurant să mănânc deoarece era foarte scump. Nici francezii nu-şi permit să meargă des la restaurant...

Şi francezii cerşesc

Ca de obicei când mergi într-o ţară din Europa, mai ales Franţa, te aştepţi să dai şi de alţi români. Şi eu mă aşteptam să dau de români, mai ales de ţigani şa cerşit aşa cum am văzut la Paris. Totuşi nu am văzut cerşetori români ci doar nişte ţigănci care se plimbau şi un altul care cânta la acordeon. Dar români cerşetori nu am văzut. Ceea ce am văzut a fost că prin centru erau cerşetori francezi. Da! Uimire! Sunt şi francezi cerşetori care zic S'il vous plait, monsieur! Unuia chiar i-am dat 1 euro şi mă mânca limba să-i zic că sunt român. Dar nu am făcut-o! Poate pentru că nu ar fi înţeles la ce mă refeream.


Totul e verde


Un lucru pe care l-am apreciat în Dijon au fost parcurile. Dijonenilor le place natura, verdele. Au un respect pentru locurile unde poţi merge cu o carte şi să o citeşti la umbra unui copac fără a fi deranjat de alţii. Au câte o bancă din loc în loc pentru ca bătrânii să se poată aşeza la umbră atunci când sunt obosiţi. Au flori şi plante la marginea drumurilor. E clar că le plac verdele.


Mi-a plăcut Dijon şi e un oraş în care aş locui. Faţă de Paris pot spune că Dijon, pentru mine, e ca un mic paradis. E adevărat că în câteva zile sau cel mult o săptămână poţi vizita cam tot ce e în Dijon de vizitat dar şi împrejurimile acestui oraş sunt magnifice.

Dacă aveţi posibilitatea să mergeţi în Dijon să nu staţi pe gânduri, se merită din plin.

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Lăsați un comentariu (Leave a comment please):