Cu metroul din New York circulă în fiecare zi aproximativ 1.1 milioane de persoane, oameni de diferite culturi, de diferite etnii şi naţionalităţi, de diferite religii, oameni diferiţi, cu griji sau bucurii diferite, cu locuri de muncă diferite, cu vieţi diferite. Şi totuşi aceşti oameni nu-şi vorbesc între ei, nu scot niciun cuvând unul cu celălalt, nu-şi împărtăşesc bucuriile sau necazurile şi acest lucru e total normal. Cum ai putea vorbi din senin cu cineva pe care nu-l cunoşti?
Un american s-a decis să facă un reportaj cu aceşti oameni din metrou şi a început să aleagă la întâmplare câte o persoană căreia să-i pună câteva întrebări, doar dacă acea persoană acceptă acest lucru.
Cei care au acceptat au răspuns la întrebări ca:
- De ce mergi cu metroul?
- Ce te mobilizează mai bine, frica sau dragostea?
- Credeţi în noţiunea de guvern?
- Aveţi încredere în guvern?
- Ce înseamnă libertatea pentru tine?
- Ce te face fericit?
- Care este scopul viaţii?
Acum aş vrea să-mi imaginez că şi eu mă aflu în acel metrou şi că aceste întrebări îmi sunt puse şi mie. Sincer, dacă cineva m-ar aborda în acest mod într-un metrou sau un alt mijloc de transport aş accepta sa vorbesc, să răspund la astfel de întrebări.
Deci, oare de ce aş fi putut merge cu metroul? Poate pentru că trebuie să ajung undeva, acasă ar fi cel mai nimerit după o zi de muncă.
În general frica mobilizează mult mai bine decât dragostea. Deci şi pe mine tot frica mă mobilizează cel mai mult, frica de a nu dezamăgi, de a nu eşua, frica de a nu pierde pe cei dragi. Câteodată frica merge mână în mână cu dragostea. Un soldat pentru ce merge la luptă? Pentru dragostea de ţară dar şi din frică să nu lase ţara fără apărare! Dar într-adevăr nimic nu e mai trainic decât lucrul făcut din dragoste! Hmm, oare de ce suntem guvernaţi de frică mai mult decât de dragoste? Poate pentru că frica o simţi atunci mult mai acut decât dragostea şi te mobilizezi mai tare ca să treci peste ceva ce te frământă, te răneşte, ca să ajungi mai rapid la fericire...
Noţiunea de guvern...Guvernul e făcut din oameni dar nu neapărat aceşti oameni lucrează pentru interesele celorlalţi, pentru interesele poporului. Noţiunea de guvern există, cred în ea dar nu cred că va exista cu adevărat un guvern, nicăieri în lume, care să nu se păteze.
Pentru mine libertate înseamnă să pot scrie aici, pe aces blog, fără a fi condamnat şi întemniţat atâta timp cât nu aduc prejudicii serioase cuiva sau vreo unei instituţii. Libertate e atunci când poţi să-ţi alegi singur viitorul, să alegi singur calea pe care vrei să mergi, indiferent dacă e cea dreaptă sau nu. Libertate e atunci când ai voie să gândeşti, atunci când poţi alege, atunci când te poţi deplasa.
Fericit mă face fericirea celor apropiaţi. Faptul că sunt iubit şi că iubesc, faptul că trăiesc într-o ţară unde pot alege, într-o ţară liberă, faptul că trăiesc în pace cu cei din jur şi că e pace. Fericirea vine şi atunci când faci ce-ţi place şi când vezi că tot timpul te poţi autodepăşi. Oare cum ar fi să fi sus şi să nu vezi nimic în faţă ci doar în spate, să nu mai vezi nimic de cucerit, nimic pentru care să lupţi? Da, acum sunt fericit că pot vorbi, că pot auzi, că pot merge, că pot vedea, că pot iubi!
Scopul vieţii este evoluţia. Ne naştem, şi din prima secundă până în ultima învăţăm, evoluăm, iubim. Viaţa în sine e un scop în viaţă!
Într-adevăr, trebuie să iubim cu tot sufletul, cu toată fiinţa, trebuie sămergem mai departe! Avem o singură viaţă şi nu trebuie să o irosim pe răutăţi!
Voi cum aţi răspunde la întrebările de mai sus?