Labor omnia vincit improbus!

28 ian. 2010

Google şi Chuck Norris


Cu toţii ştim bancuri cu Chuck Norris dar cred că acesta e cel mai TARE.
Deschideţi un browser, de preferat Fireofx, şi intraţi pe www.google.com dar merge şi www.google.ro.
În căsuţa de căutare scrieţi exact aşa:
where is chuck norris
şi apăsaţi apoi pe butonul I'm feeling lucky sau Mă simt norocos.
Răspunsul Google este următorul:



Dacă nu mă credeţi încercaţi şi voi!

26 ian. 2010

Cum să Vinzi o Rochie de Mireasă Demetrios


Unii oameni au tehnici ascunse, tehnici învăţate cu greu pe băncile facultăţii sau pe băncile din parcuri de cum să vinzi un produs. Asta am aflat pe pielea mea chiar azi într-un magazin din Sibiu.

Veneam de la şcoala unde sunt profesoară şi m-am gândit să intru pe la magazine să admir rochii de mireasă. E un hobby al meu :) cum presupun că e şi al multor fete, de altfel. Bineînţeles că am intrat în primul magazin cu rochii ce mi-a ieşit în cale. Nu aveam nimic plănuit, a fost pur şi simplu!

Am fost surprinsă să constat că vânzătoarele au fost extraordinar de amabile, ceea ce nu prea se întâmplă prin Sibiu. Mi-au oferit nişte cataloage, m-au întrebat când am nunta, m-au sfătuit, mi-au oferit câteva soluţii, coafură, tradiţii....tot tacâmul. Într-un cuvând au fost exemplare, cu toate că ştiau că nu o să cumpăr ceva, ci doar vreau să privesc, să-mi clătesc ochii! Vânzătoarele se gândeau spre viitor, eu fiind un posibil client. Îşi făceau reclamă aşa cum e normal.

25 ian. 2010

Solar Cinema la Sibiu update


Din păcate, din cauza gerului, duminică pe 24 ianuarie, filmuleţele ecologiste proiectate la Cinematograful Solar în Piaţa Mare n-au avut succes la publicul sibian.

Sibienii nu prea s-au lăsat scoşi din casă de sosirea în Piaţa Mare a cinematografului solar. Pe un ger de minus 15 grade Celsius, spectacolul s-a desfăşurat doar în faţa a câţiva trecători, cu o întârziere de aproape 40 de minute. (conform ziarului Adevărul

Din păcate nici eu nu am fost prezent cu toate că îmi doream să văd fotografiile lui Stancu Radu. Gerul era prea năprasnic şi am fost şi la Kaufland să-mi fac aprovizionarea. Sper să vină prin vară să văd despre ce este vorba cu acest Cinema Solar.

24 ian. 2010

Bill Gates, Linux şi Twitter


M-am gândit să-l umrăresc pe Bill Gates pe Twitter şi mai mult, neavând o listă intitulată Windows l-am pus pe lista de Linux. M-am uitat în toate listele lui şi am văzut că sunt singurul care l-a pus în lista de Linux. Sper să nu se supere!

Season of the Witch îi di groazî


Nu-mi aduc aminte ca Nicholas Cage să fi făcut vre-odată un film de groază (thriller) - dacă mă înşel vă rog să mă corectaţi - dar pentru toate este un început!

Înainte mă uitam fără nicio problemă la astfel de filme, nu aveam niciun stres, dar nu ştiu de ce de la un timp nu m-aş uita singur nici în ruptul capului la aşa ceva. Cum prietena nu se uita la filme thriller nici dacă o plăteşti nu ştiu cu cine o să mă uit eu când o să apară filmul. Se oferă cineva?

Ultimul film de groază, dar cu adevărat de groază a fost The Grudge! Ţin minte că eram în camera de cămin cu alţi 7 sau 8 colegi şi câţiva, printre care şi eu, stăteam cu o pătură la ochi...de frică bineînţeles :).

Mai jos aveţi trailer-ul la filmul Season of the Witch. Apropos de titlu, de multe ori mi se întâmplă să scriu în engleză în loc de which cuvântul witch. Cred că după ce o să văd filmul ăsta nu o să mai greşesc niciodată!


Season of the Witch - Watch more Movie Trailers

23 ian. 2010

Solar Cinema la Sibiu


Cosymo’s Solar Cinema este un eveniment aparte pentru Sibiu, o caravana a filmului ecologic care va proiecta productii cinematografice folosind energia solara în locul celei electrice. Caravana se va opri in Sibiu pe data de 24 ianuarie, incepand cu ora 16.00, in Piata Mare.


Pe langa proiectiile de film, vor mai avea loc si alte manifestatii interesante pentru spectatori: grupul Oracles va prezenta un număr de jonglerie, animatie stradala, muzica, Catalina Dragnei va sustine un show de stand-up şi nu în ultimul rand va avea loc şi un spectacol animat de lumina şi foc.


Pe toata durata programului Caravanei, spectatorii vor putea admira o proiectie fotografica a artistului Radu Stancu, bazată pe detalii şi peisaje din natură, în concordanta cu mesajul eco trasmis de eveniment.

Acesta este un eveniment promovat de OmBun şi Primăria Sibiu.

Programul detaliat:
16.00-16.05 Stand up comedy
16.05-16.30 The Oracles
16.30-16.32 Speech
16.32-17.02 Proiecţie Solar Cinema (filmuleţe pe teme ecologice)
17.02-17.22 Acrobaţie cu foc (Raja)
17.22-17.24 Final speech

Cred că o să ajung şi eu prin Piaţa Mare mai ales pentru a vedea fotografiile realizate de fostul coleg Radu Stancu! Sincer nu ştiam că e pasionat de fotografie...Bravo lui!

Clash of the Titans şi Titan Quest


Din ce în ce mai multe filme apar bazate pe anumite jocuri pe PC, XBOX sau alte console. Azi am văzut trailer-ul la filmul Clash of the Titans şi mi s-a părut că seamănă foarte bine cu jocul Titan Quest. Nu ştiu dacă într-adevăr e un film făcut oficial după acest joc sau dacă s-au inspirat doar din el şi nici nu am văzut acest film listat pe Wikipedia în articolul List of films based on video games. Cei care au jucat acest joc o să vadă asemănarea în acest trailer al filmului.


Pentru a-l viziona la mărimea completă intraţi aici.

Şi acum trailer-ul la Titan Quest:


Oare mă înşel?

Ce Ţară aţi Alege pentru Emigrare?



Cred că toţi la un moment dat ne-am gândit să ne băgăm picioarele în ţara asta plină de hoţi şi cocălari şi să mergem spre sau peste  alte zări şi mări! Mulţi au făcut acest salt şi acum stau liniştiţi în alte ţări cum ar fi SUA, Canada, Franţa, Germania, Anglia, Spania, Italia şi altele. Într-adevăr că sunt şi mulţi români în aceste ţări care se zbat să-şi găsească un loc în societate, un loc de muncă, să capete respectul vecinilor şi a colegilor.


E greu, şi n-o spun din propria experienţă deoarece nu am aşa ceva în acest domeniu al emigranţilor, dar din câte am auzit de la un coleg ce a stat 10 ani în Canada, ce am mai auzit de la alţi prieteni şi persoane din diferite ţări. Mai ales pentru un român e greu să se integreze printre străini din cauza acestor prejudecăţi pe care le au străinii faţă de noi ( mă refer la străinii care ştiu că există pe Glob România şi că ştiu pe unde e pe hartă- deci exclud aici pe americani care cred că numai ei există pe Terra).

Să dau un exemplu de prejudecată! Prietena mea când a fost în Franţa, mai exact în Paris, a locuit la o familie ce se presupunea a fi cât de cât intelectuală. După vreo lună, după ce s-au cunoscut mai bine, doamna din acea familie îi spune prietenei (ecureuil-roux) că a rămas surprinsă când a văzut-o prima oară că e blondă şi cu ochii albaltrii, deoarece ea avea impresia că cei din Sud-Estul Europei, mai exact din România, sunt toţi tuciurii la faţă şi că toate româncele sunt prostituate. Şi nu exagerez deloc, acestea sunt cuvintele unei profesoare din Franţa! Păi dacă o persoană care se presupune că mai ştie ceva carte gândeşte aşa ce te mai aştepţi de la un om simplu şi obişnuit?

În fine, bănuiesc că fiecare om ce a fost prin lume a fost pus într-o situaţie de genul acesta!

Dacă aş vrea să emigrez şi sigur voi emigra pentru că m-am săturat de România, voi încerca să merg în următoarele ţări:
1.Canada
2.Franţa
3.Germania
4.Belgia
5.SUA
6.în niciun caz Italia sau Spania

Pe cei care sunt în alte ţări vă întreb dacă aţi fost vre-odată victima unei prejudecăţi?

Pe cei care încă mai sunt în România şi vor să emigreze, ce ţară aţi alege?

21 ian. 2010

19 ian. 2010

I'm LOST without LOST




Abia aştept să reînceapă serialul TV LOST! E unul dintre cele mai urmărite seriale din lume, din toate timpurile. Am început să urmăresc acest serial când eram la facultate, iar în paralel mă uitam şi la Prison Break. Pe departe Lost e mult mai inteligent făcut, mai captivant şi cu un story line mai solid decât Prison Break. Mulţi dintre cei cu care am vorbit le-au plăcut mai mult serialul cu prizonierii ce reuşesc să evadeze din două închisori deoarece e mai uşor de digerat. Dar în fine, fiecare cu preferinţele lui.


La LOST mi-a plăcut foarte mult faptul că, de exemplu, o întâmplare din primul sezon are legătură cu o altă întâmplare din sezonul cinci. Totul se leagă, se completează. Când crezi că ţi-ai dat seama de ceva regizorul îţi arată că te înşeli... LOST nu e doar un simplu serial TV ci e un adevărat fenomen.

Toate întrebările din cele 5 sezoane vor găsi răspunsuri în cel de-al şaselea sezon, care din fericire, sau nefericire, depinde cum vreţi, va fi şi ultimul. Nici nu-mi dau seama când au trecut 6 ani de zile de când a început, de când stăteam cu colegii în cameră şi savuram fiecare episod, stăteam cu sufletul la gură neştiind ce o să se întâmple. Era şi este foarte captivant. Ţin minte că vreo 10 sau 12 episoade le-am văzut cu un alt coleg într-o singură noapte, încontinuu...

Aştept cu nerăbdare să aflu răspunsurile şi la celelalte întrebări cum ar fi: Ce este acestă insulă şi de ce are aceste puteri miraculoase? De ce aceste personaje principale (Jack, Kate, Sawyer and Locke) au fost selectaţi de către insulă?

La aceste întrebări, noi toţi, fanii acestui serial, vom afla răspunsurile începând cu sfârşitul lunii ianuarie sau începutul lunii februarie.

Then, let's get LOST!

Despre Cum să îţi Faci Prieteni pe Degeaba Hospitality Club


Recent am văzut pe TVR1, şi aşa e acuma nebunia asta cu Globurile de Aur, un film tocmai încoronat cu amintitul trofeu: Tess d'Urberville, de un regizor de vis Roman Polanski. Era o replică la un moment dat acolo până şi la păgânii de turci ospitalitatea este un lucru sacru.


Poate că şi aceasta este ideea de la care s-a pornit, la iniţiativa unui tânăr din fosta Germanie de Est, pe numele său Veit, un proiect foarte interesant denumit HospitalityClub. Ideea nu era nici pe departe o premieră, asemenea reţele de acomodare (cazare) existau încă de pe la sfârşitul celui de-al Doi-lea Război Mondial, prin Statele Unite, însă succesul a constat în atragerea unui număr cât mai mare de membri. Proiectul a început prin anul 2000 şi s-a materializat printr-un site web, asemănător reţelelor de socializare mult familiare nouă, în care cei care vor să se subscrie trebuie să-şi completeze datele personale, pot eventual să pună o poză (dezavantajul e că nu poţi crea albume sau galerii foto, una singură e permisă), pot să rezume experienţa lor de călător sau globetrotter şi să impună condiţiile pe care eventualii oaspeţi trebuie să le îndeplinească pentru a fi primit la el: că nu poate sta mai mult de X zile, că nu poate primi mai mult de X oaspeţi, că nu poate fuma decât afară, că ar trebui sa-şi aducă un sac de dormit pentru că la el nu ar mai fi loc decat pe podea ...

În principiu, ideea fundamentală, piatra de temelie a acestei reţele de cazare nu este găsirea unui loc unde să înnoptezi şi atât. Punct! Chiar mulţi dintre membri subliniază că sunt deschişi să primească oaspeţi de pe tot mapamondul, însă ceea ce cred ei că e mai important nu este reuşita de a nu forma codul pin la recepţie la vreun hotel, ci schimbul intercultural şi contactul social între oameni. La o prima vedere s-ar zice că în ţărişoare ca România treaba asta ar pica din start, chiar înainte de a se naşte. Ar crede lumea că ori Europa ar fi intoxicată cu tot felul de semi-docţi şi oameni de condiţie foarte joasă, ori asemenea personaje s-ar plimba bine mersi pe la noi prin ţară. E o premiză falsă şi pot să mă bazez pe această afirmaţie ţinând cont că sunt membru de ceva vreme (vreo 2 ani) şi tot de ceva vreme participant activ (cam de 1 an am primit şi eu câţiva "rătăciţi" prin Sibiu).

Aceasta este de fapt un canal de comunicaţie între oameni, în general tineri (prin Occident mai sunt şi bătrânei mai emancipaţi, însă majoritatea copleşitoare a membrilor sunt tineri cu vârste până în 30 ani) şi în general cu studii superioare, care vor să-şi foloseascăa experienţele avute în călătorii şi felul lor de a fi, dorinţa de a cunoaşte oameni şi locuri noi, limbile străine asimilate şi cultura lor generală, ca pe o, cum ar zice americanu, commodity.

De ce să merg la un hotel şi în vacanţa pe care o petrec prin alte locuri, să mă plimb printre oameni dintre care nu cunosc nici unul, să fac poze tip vedere la nu ştiu care clădire celebră, de care nu am citit decât prin carţi sau pe net? Nu e mai bine să merg la cineva care în prealabil îmi garantează ospitalitatea sa şi care este "de-al casei" ştie pe unde să mă ducă, ştie unde se distrează lumea şi ce locuri sunt mai interesante? Preţul pentru lucrurile acestea nu se numără în euro (sau dollari) ci în returnarea serviciului, la rândul tău, a unor oaspeţi pe care îi vei primi când vei fi gazdă.

"Efortul" acesta de a fi ospitalier, în principiu, se răsplăteşte prin comentariile lăsate pe site, care se constituie ca un fel de carte de vizită. Dacă vrei să mergi la cineva, sau dacă primeşti mesaj de la cineva că ar vrea să vină la tine, e foarte indicat să-i verifici profilul pe site şi mai ales comentariile care le-au scris ceilalţi despre el.

Desigur, toate acestea au şi dezavantaje. Cel mai mare, şi singurul zic eu, este lipsa informaţiilor despre cei cu care urmează să intri în contact. Nimeni, indiferent cât de bune pot fi comentariile, nu iţi poate oferi garanţia absolută că este un om de bună credinţă. La urma urmelor este ca şi atunci când călătoreşti cu autostopul, nu ştii unde te urci şi cum o să fie acel om care o să te conducă (în fond autostopul, în corespondentul englezesc "hitchhiking" merge mână în mână cu ideea de HospitalityClub, foarte mulţi care sunt membri "activi" ajung la destinaţie făcând autostopul). Acest lucru însă poate fi "pedepsit" intr-un fel, am citit câteva comentarii foarte negative la adresa unor persoane de prin Anglia şi Italia, iar cei îin cauză pot fi evitaţi sau chiar "excomunicaţi" din "Clubul Ospitalierilor".

Personal pot să spun că până în prezent am avut numai experienţe pozitive, toate au fost ca si gazdă, inca nu am plecat la nimeni "pe degeaba". Cam in urma cu un an au venit la noi primii oaspeţi din Polonia, apoi am mai avut pe cineva din Belgia, Germania, Austria şi Statele Unite. Ceea ce m-ar bucura cel mai mult nu ar fi neaparat faptul că aş putea să innoptez prin oraşele Europei fără să plătesc, dar mai ales că aş putea să găsesc pe cineva cu care sa am ce vorbi si de la care sa invaţ ceva. Aş putea să merg undeva şi să văd realmente cum se desfaşoară viaţa de zi cu zi în acele locuri, in casa la oamenii de acolo, aş putea să beau o bere cu ei si sa merg prin locuri prin care sunt stiute si recomandate a fi de vazut. Pe langa toate acestea, in cazul în care toate decurg bine, aş putea câştiga noi prieteni, ceea ce ar fi extraordinar.

Inainte sa inkei merita mentionat faptul ca aceasta, HospitalityClub.org, este a doua retzea de cazare ca numar de membri la nivel mondial (aproximativ 400 mii ). Cea mai mare a aparut peste Ocean, în San Francisco prin 2003, şi se numeste CouchSurfing.org şi aproximativ 1.3 milioane de membri.


Mulţumesc prietenului Grădinaru Bogdan deoarece şi-a împărtăşit cu noi impresiile faţă de acest trend de aţi face prieteni în toată lumea prin acest gen de site ca HospitalityClub.org . Sper ca pe viitor să mai accepte astfel de intervenţii pe blogul meu!

18 ian. 2010

Back Again


Azi mi-am trimis DIN NOU laptopul în service. E pentru a treia oară când trimit acest laptop, la aceeaşi firmă, in service.

Prima oară l-am trimis cu speranţa că cei de acolo îşi vor da seama ce are şi că-l vor repara. După câteva zile a venit la fel cum l-am trimis, pe deasupra avea şi trastatura montată greşit. A doua oară, după mai multe teste făcute de mine cu mai multe programe şi crezând că i-am găsit defectul, a venit cu exact acelaşi defect. Singura chestie e faptul că mi-au schimbat placa de bază, bateria, tastatura şi cooler-ul şi cred că într-adevăr au făcut acest lucru deoarece nu mai face ca aspiratorul vecinei de de-asupra.

Cum am zis eu m-am chinuit să aflu de unde e defectul, bănuiesc că cei de la service nici măcar nu l-au observat. Cine ştie?! Şi acum, când l-am trimis a treia oară la Bucureşti am făcut mai multe teste. Am o bănuială că ar fi de la procesor şi dacă mi se adevereşte am să vă explic ce am făcut de mi-am dat seama. Dar nu vreau să zic Hop! până ce nu sar gardul!

Ce mă oftic e faptul că în total pe cele trei drumuri am plătit din buzunarul meu 60 şi ceva de lei. Poate unora nu li se pare mult dar totuşi e o sumă importantă pentru mine şi mai ales că plătesc pentru un defect ce ar fi trebui nici să nu existe. De felul meu sunt răbdător şi sper ca de data aceasta să se rezolve problema, dacă nu trebuie să apelez din păcate la protecţia consumatorului.

În afară de faptul că se restartează şi în Linux şi în Windows laptopul meu merge excelent.Dar fraza de înainte sună ceva de genul: În afară de faptul că fata aia e urecheată, e fără dinţi, merge schiop şi are o cocoaşă e frumoasă.

Deja mi-e dor de laptop-ul meu!! :(((

17 ian. 2010

Pentru Relaxare


Că e tot duminica şi oamenii normali se odihnesc că mâine începe o altă zi de lucru recomand ascultarea acestei melodii



Mai scriam eu într-un post că sunt multe melodii franţuzeşti frumoase dar nimeni nu m-a crezut!

Internet Explorer nu mai este Agreat în Germania




Biroul Federal pentru Securitatea Informatică din Germania a atenţionat utilizatorii de Internet asupra riscului la care se supun cei ce folosesc ca browser Internet Explorer 6, 7 sau 8. Această atenţionare a venit după ce nişte servere Google din China au fost sparte de hackeri.

Cei de la Microsoft s-au apărat spunând că dacă oamenii ar avea setările de siguranţă la un nivel mai ridicat totul ar fi bine. Totuşi autorităţile germane au zis că nu e de-ajuns aceste setări pentru a face IE pe deplin sigur.

Aşa că, oameni buni, folosiţi Firefox, Opera, Safari sau Chrome. Eu totuşi vă recomand Firefox deoarece chiar şi fără niciun addon este mult mai sigur ca celelalte browsere. Bineinteles, nici Firefox nu te scapă de viruşi, troieni sau alte chestii dacă nu ai antivirus şi intrii pe sit-uri porno sau mai ştiu eu ce. Câteodată poţi să ai şi antivirus şi să iei viruşi, aşă că cea mai bună soluţie ar fi să renunţi la Windows şi să-ţi instalezi Linux.

Din păcate peste 50% dintre utilizatori încă mai folosesc Internet Explorer, dar sper ca acest lucru să se schimbe.

Mai multe detalii găsiţi pe sit-ul BBC News.

16 ian. 2010

15 ian. 2010

Originea Numelui Meu


Cred că toţi aţi auzit de Wikipedia, unii chiar şi-au luat diploma de facultate citind de pe acest site, dar puţini ştiu de Namepedia.org. E un site în care îţi poţi introduce prenumele şi numele de familie şi ţi se va arăta provenienţa lui.

Astfel pentru numele de Irinel (dar nu Columbeanu) mi-a arătat:

iar numele de Vasilică:

14 ian. 2010

Taxa de Sex Extraconjugal şi Credit de Dragoste


Parlamentarii noştrii când nu au ce face - adică să ne scoată din criză - inventează taxe care mai de care mai caraghioase! Una dintre ele e taxa pe fast food pe care eu o consider aberantă. Dar în fine, nu vreau să vorbesc despre această taxă ci despre alta: taxa pe sexul marital şi extramarital, propusă în glumă, defapt ca o ironie la taxa de fastfood, de europarlamentarul PSD Ioan Mircea Paşcu.

Eu aş fi preferat să fi fost serioasă treaba şi să vă zic de ce! Dar în primul rând vreau să zic că ar fi fost mai interesant să fie taxă pentru sex extraconjugal/extramarital şi credit, adică bani oferiţi, pentru cei care au parte de sex marital. În România natalitatea scade vertiginos şi studiile au arătat (nu pot sa dau sursa pentru că nu mai ştiu exact, am citit şi eu pe undeva) că românii căsătoriţi nu mai fac sex/dragoste ca înainte de 89, dar din ce în ce mai multe persoane trăiesc în concubinaj, fac sex cu altcineva decât cu partenerul, merg la prestatoarele celei mai vechi meserii, etc.

Statul ar putea face bani buni din introducerea taxei pe sex extraconjugal sau extramarital şi în acelaşi timp să ofere bani celor care fac dragoste cu soţia/soţul. Prin acest mod se împuşcă doi iepuri de-odată, prostituatele/curvele vor plăti în sfârşit la stat taxe (impozite), iar cei căsătoriţi vor primi bani, astfel cei căsătoriţi vor fi mult mai fericiţi şi cu bani, bani câştigaţi proporţional cu numărul partidelor şi astfel vor scădea vertiginos şi numărul divorţurilor.

Ok, Ok, până aici se poate rezolva, dar întrebarea e: Cum contorizăm? Cum îşi dă seama statul dacă a fost fiky-fiky (aşa ziceau la Radio21 înainte de Revelion) între amant/client şi amantă/prestatoare de servicii sau dacă a fost amour între soţ şi soţie?

Aici intră în scenă imaginaţia mea de inginer prăpădit :). Se poate introduce, cu forţa bineînţeles, la femei un RFID (Radio-Frequency Identification) şi o cartelă cu abonament (ca la telefonia mobilă). La bărbaţi li se va introduce în instrument, cu forţa bineînţeles şi după ce li se va face o anestezie totală, un RFID mai mic. Fiecare dintre parteneri va avea un număr de identificare distinct. Astfel când se produce actul sexual dintre cei doi soţi cele două dispozitive RFID se întâlnesc şi se recunosc unul pe celălalt şi astfel începe procesul de contorizare a minutelor petrecute împreună, iar datele sunt trimise la un server de către cartela de abonament. Minutele se vor transforma în lei (RON) şi se vor trimite automat într-un cont din bancă. Ca la telefonie va veni în loc de factură un cec cu suma câştigată după ore de muncă asiduă dar şi pline de fericire. Bineînţeles că vor fi reţinuţi cei 16%.

E mai nasol când în loc de cec ajunge acasă o factură. Păi asta se întâmplă doar atunci când se produce un contact extraconjugal. Amantul când se apropie de soţie şi se cosumă actul se trimite automat, la sfârşit de lună, o factură la adresa unde este înregistrat codul unic de identificare a soţiei (la fel şi în cazul soţului). E ca şi atunci când vreţi să fugiţi dintr-un magazin cu un produs neplătit, şi de obicei ascuns în chiloţi, şi începe să urle alarma. Numai că aici e silenţios totul, iar la urmă îţi vine factura.

Un scenariu ar fi astfel.

Vine soţul obosit după 2 luni de delegaţie în Thailanda şi ajunge în scara blocului pe la ora 9:00. Scoate toate plicurile din poştă şi le pune subsuoară. Intră liniştit în casă unde soţioara îşi pregătea o cafeluţă. După ce se îmbrăţişează, se sărută şi beau împreună cafeaua povestind fiecare ce a făcut în cele 2 luni, soţul începe să deschidă plicurile. La vederea unui anume plic se fac roşu ca racu. Scoate plicul dintre celelalte hârtii şi-l arată soţiei, aceasta făcându-se în cele trei culori: roşu, violet şi verde...Este factura de la Vodalove.

Soţul deschide plicul şi spune:
- Două luni am fost plecat şi tu îţi faci de cap, te destrăbălezi.
- Ba nu, ba nu!!
- Ia să vedem ce scrie aici:
Contact cu ID-ul 1324569882 , Timp 35min., Ţara: România
Contact cu ID-ul 1423300815 , Timp 1h 05min., Ţara: România
Contact cu ID-ul 1387349001 , Timp 28min., Ţara: România
Contact cu ID-ul 1333410082 , Timp 45min., Ţara: România
Contact cu ID-ul 1298477400 , Timp 31min., Ţara: România
Contact cu ID-ul 34333, Timp 55min., Ţara: Made in China (firma SC Dildo SRL)
Total de plată: 252 euro.


-Nici unul dintre aceste ID-uri nu este al meu!!! Nesimţit-o!!!
- Tu vorbeşti? Ia uite ce am primit luna trecută! zice soţia scoţând din sertarul de la bucătărie o altă gactură de la acelaşi Vodalove. Să citim puţin
Contact cu ID-ul 2412093482 , Timp 2min., Ţara: Thailanda
Contact cu ID-ul 2499482705 , Timp 3min. 3sec., Ţara:
Thailanda
Contact cu ID-ul 2499482705 , Timp 5min., Ţara: Thailanda
Contact cu ID-ul 2430958274 , Timp 1min., Ţara: Thailanda
Contact cu ID-ul 2477261046 , Timp 6min. 20sec., Ţara: Thailanda
......................................................................................
şi lista continuă....
Total de plată: 500 euro.

Ideea e că astfel, dacă politicienii chiar vor, ar putea introduce cât şi contoriza taxa pe sex extraconjugal şi în acelaşi timp i-ar răsplăti pe cei care sunt fideli partenerului. Ce ziceţi, e o idee bună sau nu? :)

P.S. acest post este o glumă, în niciun caz să nu credeţi că aş fi de-acord cu o astfel de taxă sau cu o răsplată de la stat pe o astfel de temă. Vă rog să îmi scuzaţi cuvintele relativ obscene din acest post, de obicei vorbesc foarte decent! Din partea mea fiecare o face cu cine vrea atâta timp cât e de sex opus...
Noapte bună!

13 ian. 2010

GayLord


Eu cred din ce în ce mai tare că lumea aceasta nu mai are scăpare! Dacă scăpăm de anul 2012 şi de dezastrele naturale, de meteoriţii ce vor cădea pe Pământ tot nu înseamnă că ne-am salvat de la distrugere. Ce ne-o facem cu mâna noastră nu ne face nimeni şi nimic. Mi se pare că totul e cu susul în jos, că tot ceea ce era normal până acum, sa zicem 40 de ani, acum e pe de-andoasălea, la propriu şi la figurat.

De felul meu eu sunt mai conservator în ideea de cum ar trebui să fie un om în societate, dar sunt conştient şi de faptul că nu totul e aşa cum aş vrea eu să fie. Câteodată realitatea mă loveşte în faţă ca un TGV (vroiam să zic tren accelerat de la CFR dar la ce viteză prind astea ar fi fost prea puţin zis). Lumea a luat-o pe o cale greşită dar ne ascundem în spatele a tot ceea ce credem noi că e modern, cool, trandy.


Ca să ajung acolo unde doream vreau să zic faptul că mulţi cred că homosexualitatea e cool, e trandy, e ceva normal. Eu unul nu cred asta şi nimeni sau nimic nu îmi va schimba această părere. Mulţi zic faptul că sunt unele animale homosexuale, şi noi oamenii, cum suntem la rândul nostru nişte animale e normal ca unii dintre noi să fie homosexuali. Comform tranzitivităţii a=b şi b=c rezultă a = c, în cazul nostru unele animale = homosexuale şi oameni = animale rezultă unii oameni = homosexuali. Aşa suntem noi oamenii, când facem ceva rău, sălbatic, feroce dăm vina pe originea noastră animală (M-am îmbătat ca un porc- de parcă am vedea tot timpul porci beţi, Te comporţi ca un bou- de parcă boii ar fi infideli, beţivi, bădărani etc.), iar atunci când facem ceva extraordinar, creăm ceva benefic zicem că doar nu suntem animale...

Dacă nu eşti de acord cu unele practici moderne – homosexualitatea, sexul în grup, legalizarea prostituţiei, legalizarea drogurilor – şi îţi exprimi punctul de vedere poţi fi marginalizat de societate deoarece nu te integrezi în rândurile ei. Dacă vezi doi homosexuali săruntându-se pe stradă e ceva normal, dar dacă vezi un om răhăţindu-se la colţul unui bloc – ceea ce e foarte normal, să te răhăţeşti – ţi se pare o nesimţire, ceva anormal, îţi vine să-l bagi la pârnaie pe ăla care ţi-a marcat teritoriul.

Am citit azi un articol într-un ziar american despre trăirile, grijile şi confuziile unui tânăr gay, în vârstă de 18 ani. Ceea ce m-a făcut să râd cu un ochi dar şi să plâng cu celălalt a fost şi felul cum era redat acel articol dar şi povestea în sine.

Articolul este intitulat: Gay Teen Worried He Might Be Christian, în traducere Tânăr homosexual îngrijorat că ar putea fi creştin.

Articolul începe prin a-l prezenta pe acel tânăr ca fiind unul obişnuit, ce merge la cumpărături în mall, face parte din corul şcolii, face sex cu alţi băieţei de vârsta lui, face lucruri obişnuite....nu? Acest băieţel trăieşte într-o lume roz-bombon, o lume perfectă! Dar zilele pline de soare treptat devin înorate când apare un sentiment ciudat ce-l roade din străfundul sufletului...El este îngrijorat că ar putea să fie creştin.

But lately, a growing worry has begun to plague this young gay man. A gnawing feeling that, deep down, he may be a fundamentalist, right-wing Christian.

Ce nenorocire, ce dezastru! Cum se poate aşa ceva? Un om să fie creştin, un băieţel gay să creadă în Dumnezeu? I feel so confused. (zice el).

The openly gay teen, who came out to his parents at age 14 and has had a steady boyfriend for the past seven months, said he first began to suspect he might be different last year, when he started feeling an odd stirring within himself every time he passed a church.

În mintea băiatului dar şi a celor din jurul lui a fi diferit e cu totul altceva de a fi gay. În concepţia lor a fi creştin e diferit, a fi creştin înseamnă a nu fi integrat în societate, a fi exclus. Înnainte un gay avea dificultate să zică faptul că-i plac persoanele de acelaşi sex, ţineau ascuns acest secret şi cu greu îl divulgau. Acum e invers, a fi gay e uşor de zis, e mult mai greu şi mult mai tabu să zici că esti creştin!

"The other week, I was this close to picketing in front of an abortion clinic," the mortified teenager said, his eyes welling up with tears. "I know it's wrong, but I wanted so badly to do it anyway. I even made one of those signs with photos of dead fetuses and hid it in my closet. I felt so ashamed, yet, at the same time, it was all strangely titillating."
Faber's parents, although concerned, said they're convinced their otherwise typical gay son is merely going through a conservative Christian phase.


Băiete, fă tu sex cu alţi băieţei şi o să vezi că peste zeci de ani nu o să mai fi nevoit să protestezi împotriva avorturilor deoarece nu o să mai fie posibil aşa ceva, nu o să se mai ştie ce e aceea o naştere normală ci o să fie numai naşteri în eprubete. Iar părinţii acestui îngeraş cred că fiul lor trece printr-o fază de creştinism conservator. E normal, la pubertate trebuie să afli dacă eşti sau nu creştin, experimentezi să vezi dacă îţi place, te descoperi...

"I caught him watching The 700 Club once when he thought he was alone in the house, and last week, I found some paperbacks from the Left Behind series hidden in his sock drawer," his mother, Eileen Faber, said. "I'm sure he'll grow out of it, but even if he doesn't, I will love and accept my son no matter what."

E ca şi cum o mamă normală la cap, într-o lume normală ar fi îngrijorată dacă şi-ar găsi băiatul uitându-se la filme porno cu homosexuali, dar în cazul de faţă ea e îngrijorată nu de faptul că băieţelul ei şi-o trage cu alţii ci pentru faptul că l-a prins uitându-se la emisiuni religioase... Dar important e faptul că mămicuţa îşi va iubi colilul ircum ar fi el şi într-adevăr asta-i de apreciat.

Oricum, partea cea mai hazlie acum urmează.

Faber's father was far less tolerant in his comments.

"No son of mine is going to try to get intelligent design into school textbooks," Geoffrey Faber said. "And I absolutely refuse to pay his tuition if he decides to go to one of those colleges like Oral Roberts University where they're just going to fill his head with a lot of crazy conservative ideas."

Citind rândurile de mai sus am crezul că poate tat-su e mai normal la cap şi că nu e chiar aşa de tolerant. Când am citit Oral Roberts University, credeam că e vreo universitate pentru gay, păcălit fiind de cuvântul oral.

Dar nici gând, tăticuţul zice I just want my normal gay son back. Cu aşa părinţi, aşa copil!

Articolul original este aici.

12 ian. 2010

Kick-Ass trailer


Abia aştept să văd filmul acesta având în vedere că joacă Nicholas Cage şi pe de-asupra e şi comedie.
Apropos, nu am mai văzut de mult un film din ăla comedie tare de să mă ţin cu mâinile de burtă!

10 ian. 2010

Acest Blog este un Pamflet?


Pe multe bloguri văd scrisă fraza:

Acest blog este un pamflet şi trebuie tratat ca atare!

În traducere: pot înjura pe oricine, pot face de cacao pe oricine, pot spune minciuni şi pot denigra orice persoană ori orice lucru fără să fiu tras la răspundere! Nu sunt responsabil pentru ceea ce zic, pentru ceea ce spun, pentru propriile mele idei! Pur şi simplu e o glumă nevinovată!


Poate că unii caută prin această frază o cale de scăpare, se ascund să nu fie traşi la raspundere!

Voi ce ziceţi? Te poate scăpa din rahat o astfel de frază? A fost cineva în situaţia de a da explicaţii la ceea ce a scris şi el să zică faptul că nu e responsabil pentru ceea ce scrie în propriul lui blog?

9 ian. 2010

Mount NTFS Partitions in Ubuntu Linux How To



Yes, I know, there are a lot of tutorials, sites, blogs that explains how to mount a NTFS or FAT32 partitions in Ubuntu and in the other Linux distributions, but mainly I want to write this tutorial (and many others) just to have on my blog and to use this information when I will need it.

I have to mention first that my system is a dual boot: WindowsXP and Ubuntu Karmic Koala. My Windows partitions are only NTFS and because I rarely use this Operating System I want to benefit the free space from this partitions. My intention is to mount them on boot and not to mount them manually from Nautilus or through Gnome-terminal and to be forced every time to enter root password.

I have also to mention that I don't guarantee that this tutorial will work for you and for your system and I am not responsible if something is going wrong. Before starting you should make a backup. If that is says I really have to make a backup too although I've changed the system files without doing this. Shame on me!

If you want to know where the NTFS partitions are we have to write in the terminal this code:
sudo fdisk -l

and you will have to enter the password.
The output is, for example my output:
vasia@vasia-laptop:~/Pictures/Blog$ sudo fdisk -l
[sudo] password for vasia:

Disk /dev/sda: 160.0 GB, 160041885696 bytes
255 heads, 63 sectors/track, 19457 cylinders
Units = cylinders of 16065 * 512 = 8225280 bytes
Disk identifier: 0xa8d32665

Device Boot Start End Blocks Id System
/dev/sda1 * 1 5099 40957686 7 HPFS/NTFS
/dev/sda2 5100 19457 115330635 f W95 Ext'd (LBA)
/dev/sda5 5100 11714 53126955 7 HPFS/NTFS
/dev/sda6 19307 19457 1212876 82 Linux swap / Solaris
/dev/sda7 16875 19306 19535008+ 83 Linux
/dev/sda8 11714 16874 41455669+ 83 Linux

Partition table entries are not in disk order

As you can see above my NTFS partition are on /dev/sda1 and /dev/sda5. The * from sda1 means that is a bootable partition.
Next we have to change the fstab file for having partitions mounted on boot. Like I've said before, is very good idea to make a backup, and we can also make a backup to our fstab file like this:
sudo cp /etc/fstab /etc/fstab_backup.old

Note: the extension of the file could be also .bk, or .old, or .txt, or .back etc(I really don't know if there are restrictions here).

If you read this how to I suppose that you don't have already a mount point for your NTFS partitions, then lets make one, or to in my case, because I have to partitions to mount. Also we will use the Terminal. Why? Because we need root privileges and have to put the password!

NOTE: if an experimented Linux user is reading this tutorial and sees that something is wrong, or something is not right in what I explain please tell me! You will help me and also those who read this. I have to say that, although I'm using Ubuntu for 2 years I think, I have a lot more to learn and put in practice. Thanks for your understanding!

Making two different folders in /media is not so difficult:
sudo mkdir /media/win /media/win1

After that we have to modify the fstab file like this:
sudo gedit /etc/fstab

and to add at the bottom of the file this two lines (like I said these is only for me):
dev/sda1 /media/win ntfs-3g defaults,nls=utf8,umask=007,gid=46 0 1
dev/sda5 /media/win1 ntfs-3g defaults,nls=utf8,umask=007,gid=46 0 1


After this steps you have to restart the system to see the effects.
Hope that is working great for you and that you didn't had any problems.

If by any way you don't trust what I'm saying please look on this tutorial from ArsGeek site or psychocats.net site where you can find out how to mount FAT32 partitions.

Gnome Color Chooser - modifying the font and color


Update: this post can be found also on my Linux Blog called Ubuntu4Beginners :)

For some time I wanted to change my panel's font but I didn't know how to do it! One day, looking on deviantart.com for some inspiration for my conky script I saw on one picture a nice panel with beautiful font.


After that I've started to search a simple tutorial or a simple program which could change the font of my panel. My salvation was the program Gnome Color Chooser.

The features of this program are:
  • change colors (e.g. background, window decoration, tooltips)
  • change sizes of widgets (e.g. of buttons, scrollbars or the main padding)
  • allow use of bright or dark wallpapers without getting icons or panel text unreadable
  • adjust the size of start and panel menues or large toolbars
  • colorize desktop icons and activate hover effects
  • configure your gtk engines and let your current theme be drawn by an installed gtk engine of your choice
OK, I admit that I've used this program only for changing the font but you can do all that features from above. Is your choice!

This program I've installed on my Ubuntu Karmik Koala system and let me explain in short how I've done it!

Click on the System - Administration - Synaptic Package Manager
You will be prompted to put your administration password. After that in the Search field put gnome color chooser and click on Mark for Installation. The final step is to click on Apply button.



If everything is working correct you should find the program in the System - GNOME Color Chooser.

Or you can enter in the terminal (press ALT+F2 and write Gnome-terminal) and write


sudo apt-get install gnome-color-chooser

Tip: if you write for example in terminal sudo apt-get install gnome-co and after that you press TAB key two times you will see that will appear all the programs/scripts that begins with gnome-co characters and that are on synaptic or in our repositories from source.list. This is helpful when you don't remember exactly the name of a program or maybe you don't know how is correctly written.

An other way to install is entering on the program's website http://gnomecc.sourceforge.net/ and download and install from there (this I haven't tried).

This is how my panel looks now with my font changed (I've print screen it all my desktop):

(For full view please click the image)

For understanding how to change the font and also the colors you can watch on this youtube video. It's the tutorial from where I've heard about this program, and I thank to Caesarjulii for putting this how to on the web.




Also I've inspired from this site: Decolonized Pagan

Give this tool a try and hope that you'll be satisfied with it!

8 ian. 2010

Wolframalpha a fost Graţiat


Am scris într-un post mai vechi că cei de la wolframalpha.com greşind când au pus pe site la locul naşterii marelui poet român în loc de Ipoteşti, judeţul Botoşani, au pus Ipoteşti judeţul Suceava, le-am trimis un feedback şi i-am rugat să corecteze.

Am intrat acum câteva minute şi am văzut că au corectat scriind doar Botoşani şi le dau mare dreptate. M-am interesat citind pe unele sit-uri şi am văzut că nu se ştie exact unde s-a născut Eminescu, ori în Botoşani ori în Ipoteşti. Casa memorială se află într-adevăr în Ipoteşti care spre ruşinea mea nu am vizitat-o niciodată.

În fine, mă bucur că s-a rezolvat dar sunt dezamăgit că la Source information ... nu mi-au pus şi numele meu :)) Dar oricum îi iert deoarece au corectat şi acum poate să vadă toată lumea ce geniu s-a născut la Botoşani, oraşul meu natal....adică şi eu tot de acolo sunt...dacă mă înţelegeţi ce vreau să zic....

Toţi o Apă şi-un Pământ


Azi mi-a fost să citesc un articol oripilant din ziarul Evenimentul Zilei, articol intitulat Reportaj în trenul foamei. Pe de o parte am fost îngrozit de câtă ură faţă de compatrioţi poate să dea dovadă un ziarist, dar pe de altă parte am fost bucuros că cineva scrie un articol despre mizeria şi neinplicarea în modernizarea căilor ferate române.

Doamna ziarist Georgeta Petrovici a scris un articol în care de multe ori are dreptate dar şi de multe ori o dă cu bâta în baltă spunând lucruri deplasate şi de multe ori neadevărate despre moldoveni.

Am să încerc să comentez unele fraze scrise de doamna ziarist în articolul mai sus menţionat (sper să aveţi răbdare cu mine):
- (trenul)E locul în care, după 847 de kilometri parcurşi, timp de 16 ore, orice om normal va cere instituirea cel puţin a pedeapsei cu munca silnică, dacă nu câţiva ani de închisoare, pentru persoanele certate cu igiena care-şi fac veacul aici. În urma călătoriei dus-întors, reporterii EVZ „au scăpat” cu o alergie, o hemoragie nazală şi o aftoză bucală.

Am călătorit şi eu cu acest tren de câteva ori cu ruta Botoşani-Timişoara sau Suceava-Alba Iulia (ca apoi să iau personalul până la Sibiu) şi sunt de acord cu fraza de mai sus. În tren erau mulţi oameni de mai multe categori: nespălaţi, gălăgioşi, ce beau şi fumau în compartimente DAR şi studenţi cuminţi, ţărani curaţi şi evlavioşi, oameni normali şi disciplinaţi. În funcţie de noroc nimereai ori într-un compartiment cu prima categorie sau cu cea de-a doua categorie. E adevărat că un drum de 16 ore în acel tren e extrem de obositor şi chinuitor, dar să zicem că ar fi un tren modern nu tot 16 ore am face dacă căile ferate nu au fost reparate sau renovate, îmbunătăţite, şi trenul s-ar deplasa încet din cauza infrastructurii? Dar na! noi ne luăm de oamenii de lângă noi nevinovaţi de drumul lung deoarece ne este mult mai greu să ne luăm de cei de la conducerea CFR şi din Guvern sau Parlament. Oare TGV-ul la cât de modern e ar putea merge cu viteza de 300 km/h pe căile noastre ferate? În niciun caz!

- La Burdujeni, trenul îşi face plinul de oameni gălăgioşi. Pronunţă consoanele apăsat. Milos de frigul care pare să facă ravagii în vagon, un bărbat voinic vine cu o ofertă de nerefuzat. „Mă, io pun rachiu’ aist aişi, şini vre să serveascî”, strigă în gura mare pe coridor, să-l audă toată suflarea.

Burdujeni e un cartier în Suceava şi e foarte aproape de renumitul Bazar din Suceava. Aici e şi Gara şi de aici  bazariştii sau chiar clienţii se urcă în tren pentru a merge giecare pe la casele lor. Fiecare bazarist se ştie cu fiecare şi fac acel traseu (acasă-Suceava, Suceava-acasă) aproape în fiecare zi, deci poţi spune că se simt în acel tren ca la ei acasă. Omul acela care a invitat oamenii la un rachiu e specific moldoveanului care vrea să cinstească pe oricine, să bea cot la cot şi cu prietenul şi cu duşmanul. E recunoscută ospitalitatea şi prietenia moldovenilor!

- Între timp, s-a dat drumul la căldură.(...)Afară ninge. Călătorii au buzele uscate, transpiră pe sub hainele de iarnă, iţind o duhoare greu de suportat. Aerul uscat îi face să se scobească în nas. De prin compartimente, izuri greu de suportat încep să iasă pe coridor şi, ca şi când ar avea intelgenţă, caută să intre şi în cele mai sigilate locuri.

Dar după ce oamenii vin de la muncă, de la stat ore în şir în frig şi în picioare ai pretenţia să miroase a trandafiri de la ei? Eu am avut surpriza ca să simt astfel de mirosuri dimineaţa în autobuzul spre serviciu!

- Oricât de moderne ar fi vagoanele, cu uşi activate de butoane luminoase, cu prize duble la care să îţi încarci telefonul mobil, în varianta vagoanelor noi, acceleratul Timişoara – Iaşi sau retur este imaginea pură a vorbei „omul sfinţeşte locul”. Doar că, în acest caz, conotaţiile sunt negative.

E adevărat, dar să nu generalizăm, să nu credem că aşa e numai cu acel tren. Peste tot în ţară este exact la fel, în Ardeal, Oltenia, Dobrogea sau Banat. Peste tot sunt români şi românii sfinţesc toate locurile pe unde merg.

Nu mai are rost să citez descrierea trenului, a drumului, a compartimentului deoarece toţi ştim cum sunt aceste lucruri în România dar vreau să continui cu nişte citate inteligente ce au fost scoase chiar din străfundul gândirii acestei ziariste.

- Au existat trei tipuri de persoane venite din Moldova cu „trenul foamei” şi care s-au aciuat în Banat: muncitorii necalificaţi, de la trusturile de construcţii din oraş; oameni fără căpătâi care au venit să fure şi să înşele, respectiv ofiţerii şi subofiţerii de armată, miliţie, pompieri, grăniceri, securişti, transferaţi în interes de serviciu.

Statisticile oficiale arată că în Timiş majoritatea infracţiunilor cu violenţă săvârşite aparţin unor persoane originare din afara jud eţului, preponderent din Moldova.
Conform buletinelor emise de-a lungul vremii de Poliţia Timiş, moldovenii ţin isonul infracţiunilor cu violenţă, al schimbului ilegal de valută şi al comerţului de ţigări de contrabandă.


E revoltător faptul că această ziaristă vede doar ce e rău şi pune toţi moldovenii în aceeaşi oală. După ea, frustrata şi invidioasa, toţi moldovenii care au venit în Ardeal sau Banat, Marele Banat, fruncea ţării, sunt numai infractori, jegoşi, răpănoşi, criminali şi infractori. Poate sunt şi eu unul din ăsta dar nu m-am descoperit încă! Este exact ca şi atunci când italienii sau francezii zic că românii sunt ţigani doar pentru că au văzut câţiva tuciurii prin Roma sau Paris dar fără măcar să ştie pe unde se află România sau ce fel de oameni sunt întradevăr aici.

Concluzie:
Numai la noi există astfel de orgolii prosteşti: că ardelenii sunt cu stea în frunte, că moldovenii sunt proşti (oare?) şi tot ce a mai scris doamna în articol, că bănăţenii au două stele în frunte, că oltenii sunt bătuţi în cap...etc. E clar că trenul foamei e dezastruos la fel cum sunt toate trenurile din România, dar şi pe alte rute se regăsesc elemente din trenul foamei (oameni nespălaţi, alcool, nesimţire etc.). Am mers cu personalul Sibiu-Braşov şi am fost îngrozit. Aici 4 ore cât a fost drumul am văzut ţigani nespălaţi, manele puse la maxim la telefoane de ultimă generaţie, gălăgioşi, râgâieli, seminţe scuipate pe jos, ţărani beţi şi cu feţele umflate de băutură, oameni plini de purici şi nu exagerez, deoarece am gasit un vizitator din asta chiar pe piciorul meu, oameni cu noroi uscat pe ei. Acum ce ar trebui să zic? Că ardelenii sunt nespălaţi, beţivi, ţigani, ...? Nu, nu am să zic asta deoarece am început să-i cunosc şi ştiu, văd, simt că sunt oameni extraordinari, aşa cum sunt şi moldovenii, sau oltenii...în general aşa cum sunt românii.

Mârlănia e răspândită uniform în ţară şi prostia şi incultura e ridicată la cele mai înalta standarde. Dar dacă nu ne îmbunătăţim educaţia ca şi popor vom ajunge să trăim în barăci şi să ne căcăm pe stradă.

Toţi suntem o apă şi un pământ!

O mare vină o au şi autorităţile deoarece nu sancţionează pe cei care fac distrugeri şi aduc prejudicii societăţii. Chiar şi neplătirea biletului şi mersul cu naşul aduce prejudicii tuturor în parte. Oamenii sunt obişnuiţi să distrugă tot ce nu e al său, deci de ce să nu distrugă o banchetă şi un vagon pentru a cărui bilet a plătit naşului doar 1 leu? Gândire cretină!

Când am dat biletul controlorului a rămas perplex, îi tremura mâna, bănuiesc că nu ştia cum să capseze biletele, eu fiind singurul care aveam bilet din vagon, timp de 4 ore.

Oare când o să ne schimbăm mentalitate? După 20 de ani? Eu cred că după vreo 100!

Mulţumesc că m-aţi suportat până la sfârşit şi îmi cer scuze dacă am jignit vreun moldovean, ardelean, bănăţean, oltean! De felul meu sunt patriot şi iubesc oamenii si ţara aceasta dar câteodată aşa îmi vine.....

Dar am o întrebare pentru toţi: ce părere aveţi despre moldoveni?

7 ian. 2010

Best 2009 Movies in 7 Minutes


This movie is GREAT because in just only 7 minutes the best movies of 2009 are presented in a great manner and with a lot of video editing talent.

The YouTube user keesvdijkhuizen (with the real name Kees van Dijkhuizen) has managed to create an awesome compilation. Like he says 1 Year, 342 Movies, 12 Months of hard work, 7 Minutes. 2009 proved that innovation is rewarded; this year we saw great films coming from every directions and because of that his work is very appreciated.

Below of this video you can find a list with some of the movies that appears here!





I Love You, Man
Bandslam
Love Happens
Year One
My One and Only
Cloudy With a Change of Meatballs
The Princess and the Frog
Coraline
Old Dogs
The Informant!
Up
Invictus
Fantastic Mr. Fox
Julie & Julia
Precious
The Lovely Bones
Night at the Museum 2
Sherlock Holmes
Observe and Report
Funny People
A Perfect Getaway
Law Abiding Citizen
Ninja Assasin
X-Men Origins: Wolverine
State of Play
The Proposal
(500) Days of Summer
Hannah Montana: The Movie
Sunshine Cleaning
Jennifer's Body
Michael Jackson's This Is It
The Taking of Pelham 1 2 3
The Men Who Stare at Goats
Moon
Avatar
The Boat that Rocked
Nine
Angels & Demons
A Christmas Carol
Amelia
Land of the Lost
Fame
9 (Nine)
Oorlogs winter
Transformers: Revenge of the Fallen
Brothers
The Box
Away We Go
Duplicity
An Education
My Sister's Keeper
Whip It
The Reader
New York, I Love You
The Imaginarium of Doctor Parnassus
Knowing
2012
Inglourious Basterds
Watchmen
Antichrist
Star Trek
Terminatorr Salvation
Public Enemies
Harry Potter and the Half-Blood Prince
Where The Wild Things Are
The Twilight Saga: New Moon

Do U Want 2 Meet?


Acest limbaj messengeresc poate fi folosit şi în scopuri nobile...
E un filmuleţ drăguţ în care se arată cum un băiat şi o fată ce lucrează în clădiri diferite comunică cu ajutorul unor foi de hârtie şi a unor marker-e. Locul lor de muncă plictisitor a devenit mult mai atractiv odată cu întâlnirea celeilalte persoane.

Finalul îl veţi afla dacă urmăriţi filmuleţul...

6 ian. 2010

Mac Wallpapers Apple wallpapers


Cu toate că nu am niciun gadget de la Apple îmi place foarte mult logo-ul acestei firme cu toate că e foarte simplu dar totuşi atât de ingenios. Aşa că am făcut o compilaţie cu wallpaper-uri care mie mi-au plăcut.

Toate aceste wallpaper-uri sunt pe sit-ul deviantart.com












Mai sunt o mulţime de alte wallpaper-uri pe deviantart.com şi o mulţime de alte chestii interesante. Recomand acest site, din toată inima, tuturor!
Eu folosesc cel de-al doilea wallpaper, până când mă plictisesc de el şi-l înlocuiesc cu altul.
Oricum, arată foarte bine pe sistemul de operare Ubuntu Karmic Koala.


Burj Dubai-cea mai Mare Clădire din Lume


Emaar Properties, cel mai mare dezvoltator imobiliar din Orientul Mijlociu, a inaugurat pe data de 4 ianuarie 2009 complexul Burj Dubai, o construcţie cu o înălţime de 800 de metri, dezvoltată pe 160 de etaje. Primii 12.000 de oameni vor începe să lucreze sau să locuiască in Burj Dubai în luna februarie.(WallStreet)

Oare să fie fală? Oare era necesară o astfel de clădire? Nu ştiu să răspund la astfel de întrebări dar cert e faptul că oricine care are rău de mare nu are ce căuta în acea clădire deoarece din cauza vântului clădirea se balansează. Eu unul nu aş locui sau munci acolo!

Câteva poze cu cea mai mare clădire de pe Glob aveţi mai jos:



Panoramă:

De la înălţime (mi se face pielea de găină...sau cocoş):


Cam aşa arăta locul unde este amplasată acum clădirea aceasta imensă, titanică:

No Comment!fără comentarii


Titlul e No Comment dar vreau totuşi să spun, că doar e blogul meu şi fac ce vreau cu el, că şi noi o să ajungem aşa de idioţi, dacă nu deja am ajuns în acelaşi stadiu sau poate că mai rău. Chestia e că o sa fim la fel ca ăştia din filmuleţ dar mult mai săraci şi flămânzi.

Măcar americanii îşi cumpără geniile (chinezi, indieni, români), noi vindem pe nimic tot ce avem mai valoros. Dacă vreţi să vedeţi viitorul uitaţi-vă la filmul Idiocracy!

Nu prea văd pe la televiziunile româneşti astfel de reportaje. Ar fi chiar interesant dacă s-ar realiza un reportaj din acesta.




Reportajul e făcut demult şi cred că mulţi dintre voi îl ştiţi deja, totuşi e chiar comic...

5 ian. 2010

Alice in Wonderland Alice în Ţara Minunilor


Sincer să fiu nu am citit această carte şi nici nu cred că mi-ar fi plăcut dacă aş fi citit-o, dar aştept cu nerăbdare filmul cu acelaşi nume în care joacă Jhonny Depp.
Am văzut o versiune pe Hallmark mai demult dar nu m-a încântat, dar sunt sigur că, după ce am văzut trailer-ul, o să-mi placă filmul din 2010.

Trailer-ul îl aveţi mai jos şi ca bonus o imagine în care personajul Mad Hatter (Jhonny Depp) seamănă izbitor cu o vedetă internaţională.






Seamănă sau nu?

Sursa gotchamovies.com.

4 ian. 2010

Filmele pe care Aştept să le Văd în 2010


Mai jos am pus o listă cu filmele pe care eu doresc cu tot dinadinsul să le văd în acest an, 2010.

Shutter Island 

















Daţi clic pe Read more...

Alice in Wonderland

















Iron Man 2

















Prince of Persia

















Filmele astea chiar vreau să le văd şi sper să reuşesc să le văd. Mai pot adăuga la listă şi filmul Little Fockers.

O listă întreagă cu toate filmele importante ce vor apărea în acest an găsiţi pe sit-ul community.livejournal.com.

Mulţumesc lui @tykryt pentru site-ul de mai sus.

3 ian. 2010

Revelionul


Anul acesta am reuşit să petrec Revelionul într-o locaţie din afara Sibiului sau a Botoşaniului, mai exact am fost la Cluj.


Am plecat la Cluj-Napoca pe 30 decembrie 2009 şi m-am întors anul viitor în 2010. E prima oară când îmi petrec ziua de naştere (31 decembrie) şi ziua de nume (1 ianuarie - Sf. Vasile) într-un alt oraş decât cel de reşedintă. A fost frumos dar în acelaşi timp am fost şi dezamăgit de unele chestii. Dacă aveţi răbdare vă voi povesti pe scurt cum a fost.


30 decembrie 2009:

Drumul până în Cluj a fost OK, am dormit o bună parte din el şi am ajuns pe la ora 18 în oraş. În Cluj ploua de ziceai că e toamnă nu iarnă. Am ajuns la pensiune unde ne-am instalat confortabil. Camera primită era foarte frumoasă, cu paturi moi, televizor LCD, baia foarte bună, totul curat, pe scurt am fost mulţumit de condiţii, având în vedere că îmi cam era teamă să nu fie mai nasol.

După ce ne-am odihnit puţin am ieşit în cercetare de obiective turistice. Am rămas plăcut surprins de casele vechi, frumoase de pe Calea Moţilor. Apoi de Biserica Catolică din Piaţa Avram Iancu sau Catedrala Ortodoxă şi Teatrul Naţional. Parcul de la Teatru era foarte frumos ornamentat, brazii plini de luminiţe colorate.


31 decembrie 2009:

De ziua mea bineînţeles că am primit tort şi a trebuit să suflu în lumânări (mi-am pus şi o dorinţă, normal).
Am mai făcut un tur al oraşului şi apoi am mers pe jos de pe Calea Moţilor până la Iulius Mall. Cred că distanţa e de vreo 5 km, dacă nu mă înşel.
Mi-a plăcut foarte mult mall-ul şi ce am văzut acolo.

În noaptea de Revelion am fost în faţa Teatrului Naţional unde, din păcate din cauza crizei, au fost doar artificii şi şampanie. E ciudat că totuşi în Iaşi, unde PSD e la putere s-au cheltuit o groază de bani pe formaţii şi artificii. Dar distrează omul ca să uite de foame, nu?
L-am văzut cu greu şi pe Emil Boc, eram cât de cât aproape de el dar mă chinuiam să-l văd mai bine. Să ştiţi că înălţimea lui mică nu e o legendă...
Spectacolul de artificii a fost impresionant, cât şi bucuria şi distracţia clujenilor.

Am avut prilejul să dau şi un interviu la TVR1 dar care din păcate nu l-a redat pe post integral:


Sunt bucuros că m-au dat între declaraţiile lui Boc şi Băsescu :)
Am mai fost zis că: Sper ca Guvernul să-şi facă datoria şi mai departe cu Dumnezeu înainte!... Salut toţi botoşănenii că de acolo sunt şi salut toţi sibienii că acolo lucrez.

Am mai făcut un tur de Centrul Oraşului şi apoi am plecat la pensiune unde am dormit ca un bebeluş şi visând interviuri şi oameni care mă ovaţionează.

1 ianuarie 2010:

E fain să termini un an cu o zi de naştere şi să începi anul cu o zi de nume. Pot să zic că sunt privilegiat şi poate că asta îmi dă un fel de karma...
Ziua mi-am petrecut-o în cameră sau în oraş căutând cu diperare un restaurant deschis unde să pot mânca ceva. Am găsit până la urmă un non stop de unde am cumpărat cât să mi-ajungă 2 zile, dar mi-a ajuns cam o jumătate de zi.

Pe 2 ianuarie m-am întors în Sibiu.
Clujul îmi place mult mai mult ca Sibiu, e un oraş foarte frumos, care dă o tentă de oraş occidental. Sper să mai merg într-o vizită pe acolo, dar pe la vară.

La mulţi ani la toţi!!