În week-end am văzut un film fascinant, un film cum nu am mai fost văzut de mult timp. M-am fost săturat de filme americane aşa că m-am uitat, la recomandarea sinceră a unui coleg, la filmul Le fabuleux destin d'Amélie Poulain.
În acest film e vorba despre o fată născută în suburbiile din nordul Parisului care după ce devine majoră se angajează la o cafenea în Paris. La 30 August 1997, Amélie Poulain, acesta fiind numele ei, găseşte o comoară ascunsă de un copil cu mult timp în urmă (cam 50 de ani în urmă) în zidul apartamentului. Amelie decide să-l caute pe acel copil, devenit acum un om matur în toată regula, şi să-i returneze acea cutie cu amintiri. Îl găseşte şi văzându-i chipul şi emoţiile trăite de acel om la revederea acelei cutii, Amelie se decide să devină protectoarea celor respinşi.
Pe parcursul întregului film ea reuşeşte să aducă bucurie în sufletele unor oameni chinuiţi de amintiri neplăcute, de oameni umiliţi şi ajunge la rândul ei să găsească iubirea.
Acest film TREBUIE văzut! Eu l-am urmărit de pe un DVD cu subtitrarea în franceză, iar filmul e franţuzesc! Dar cu toate acestea am înţeles tot şi mi-a plăcut atât de mult...
Mai jos aveţi o melodie din acest film care mie mi se pare superbă:
În acest film e vorba despre o fată născută în suburbiile din nordul Parisului care după ce devine majoră se angajează la o cafenea în Paris. La 30 August 1997, Amélie Poulain, acesta fiind numele ei, găseşte o comoară ascunsă de un copil cu mult timp în urmă (cam 50 de ani în urmă) în zidul apartamentului. Amelie decide să-l caute pe acel copil, devenit acum un om matur în toată regula, şi să-i returneze acea cutie cu amintiri. Îl găseşte şi văzându-i chipul şi emoţiile trăite de acel om la revederea acelei cutii, Amelie se decide să devină protectoarea celor respinşi.
Pe parcursul întregului film ea reuşeşte să aducă bucurie în sufletele unor oameni chinuiţi de amintiri neplăcute, de oameni umiliţi şi ajunge la rândul ei să găsească iubirea.
Acest film TREBUIE văzut! Eu l-am urmărit de pe un DVD cu subtitrarea în franceză, iar filmul e franţuzesc! Dar cu toate acestea am înţeles tot şi mi-a plăcut atât de mult...
Mai jos aveţi o melodie din acest film care mie mi se pare superbă:
m-am uitat si eu la el, dar nu am inteles mare lucru (poate pentru ca nu aveam sub in lb romana)
RăspundețiȘtergereEu mai stiu putin franceza si poate de asta mi-a fost mai usor sa inteleg...
RăspundețiȘtergerewow, Vasi! ce ciudat! tocmai am postat niste muzica pe blog - tipul care a compus soundtrack-ul pentru Amelie, Goodbye Lenin si alte cateva filme.
RăspundețiȘtergereSi da, Amelie este un film absolut minunat!
CrocoNews m-a adus pe blogul tau si am ramas impresionata...placut de cele cateva posturi pe care am apucat sa le citesc si mi-a placut tare mult povestea vietii tale...De ce m-am oprit sa comentez la Amélie? Pentru ca si mie mi-a placut filmul, chiar daca l-am vazut in varianta originala si fara subtitrare...vorbesc de subtitrare in limba romana care evident n-aveam cum sa o gasesc pe un DVD in Canada! Si ca sa revin la film...eu zic ca trebuie vazut 'cu sufletul' ca sa-l intelegi in intregime...Asa sa fie oare?
RăspundețiȘtergerePromit sa-ti citesc toate posturile...ca sa ma conving ca am descoperit inca o persoana caruia scrie pentru ca ii place si caruia ii face bine de cate ori isi asterne gandurile pe hartie( chiar daca acum hartia e virtuala!)
Buna ziua doamna Luminita,
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos pentru cuvintele frumoase!
Da, Amelie e chiar un film frumos! Si mie mi l-a recomandat un coleg care a venit din Canada unde a stat 10 ani! El imi tot zicea ca il vede o data la 6 luni si de fiecare data simte, parca, ca nu l-a vazut niciodata!
Imi pare bine ca m-ati gasit si promit si eu ca o sa va citesc blogul!
Si eu iti multumesc ca mi te-ai alaturat...si mai vreau sa-ti spun ceva: hai sa lasam formalitatile deoparte si sa ne spunem pe nume...! Ok? Pentru ca de acum incolo o sa mai ai un cititor fidel care iti va lasa si comentarii...Eu stiu ca uneori chiar daca ni se permite sa ne tutuim cu o persoana mai in varsta...acest lucru ni se pare ciudat si mereu suntem tentati sa nu o facem...Eu insa te asigur ca nu ma deranjeaza deloc acest lucru... Mai mult de 10 ani am fost "teacher"...si elevilor le placea sa-mi spuna asa pentru ca nu trebuiau sa foloseasca acel lung apelativ..."doamna pro-fe-soa-ra"!Spunandu-mi "teacher" era ca si cum mi-ar fi spus pe nume!
RăspundețiȘtergereBine,
RăspundețiȘtergereO sa-ti zic Luminita de acuma!
Bine ca mi-ati spus...scuze, bine ca mi-ai spus! ;)
Ok...acum e mai bine...De cate ori mi se spune "doamna" am impresia ca am 100 de ani!!!
RăspundețiȘtergereBine,
RăspundețiȘtergereO sa-ti zic Luminita de acuma!
Bine ca mi-ati spus...scuze, bine ca mi-ai spus! ;)
Buna ziua doamna Luminita,
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos pentru cuvintele frumoase!
Da, Amelie e chiar un film frumos! Si mie mi l-a recomandat un coleg care a venit din Canada unde a stat 10 ani! El imi tot zicea ca il vede o data la 6 luni si de fiecare data simte, parca, ca nu l-a vazut niciodata!
Imi pare bine ca m-ati gasit si promit si eu ca o sa va citesc blogul!