Labor omnia vincit improbus!

4 oct. 2009

Vizită la Sighișoara


Sunt de doi ani în Sibiu și nu am reușit încă până acum să vizitez toate obiectivele extraordinare din jurul acestui oraș sau din (imprejurimile) județului Sibiu. Dar nu mă miră, pentru că fiind din Botoșani nu am reușit niciodată să vizitez casa memorială a poetului Mihai Eminescu de la Ipotești. Dar în sfârșit am reușit să vizitez un obiectiv turistic cu care România se laudă și se va lăuda mulți ani de-acum înainte: orașul Sighișoara.


Vizita a fost planificată doar cu o zi înainte, bineînțeles la un pahar de vin alb, la întâlnirea de weekend de la niște prieteni. Plecare a fost programată la ora 11:00 dar ca de obicei ne-am pornit cu o oră jumate mai târziu.

Știam că drumul ce duce la Sighișoara e șoseaua spre Mediaș, deci nu prea departe, și aveam impresia că e cam pe la 60 de km de Sibiu dar e la 92.12 km dacă alegi ruta cea mai rapidă. Drumul acesta l-am parcurs de câteva ori când mergeam acasă pe ruta prin Cheile Bicazului. Uite că acum am avut posibilitatea și timpul să vizitez cetatea medievală.


Așa că la ora 12:30 am pornit la drum cu familia Stolny :) și cu prietena în Furia Galbenă. Bineînțeles că duminica, ieșirea spre Mediaș era plină de mașini, având în vedere că era bazarul (sau cum s-o fi numit prin părțile astea) deschis. Cu greu ne-am făcut loc printre mașini și am ajuns la șoseaua liberă. După asta eram numai noi și asfaltul.

Drumul e bun până la Sighișoara dar păcat că șoferii îs atât de ... cretini?!?! Înțeleg că dacă ai o mașină puternică și șoseaua e liberă și lungă să bagi viteză, dar să depășești alte mașini în curbă fără vizibilitate se numește inconștiență. Și e grav faptul că nu am văzut doar unu, ci mai mulți șoferi din aceștia care pur și simplu se joacă cu viața lor și a celor din jur. Dumnezeu a vegheat să nu văd vreun accident în ziua aceea.

Totuși drumul până la destinație a fost plăcut, ne-am și oprit din motive de schimbări de pamperși (am uitat să zic că am avut cu noi și un copchil de o lună). Ce m-a mirat a fost faptul că în toate satele am vazut foarte mulți țigani, dar nu mă refer unu sau doi, ci FOARTE mulți chiar, și la plecare și la întoarcere. La întoarcere am mers pe o altă rută. Într-un sat erau câțiva care vindeau vase din cupru, m-am întrebat oare de unde au luat ăia tot cuprul acela?

Am ajuns la Sighișoara, oraș cochet, frumos, cu mulți motocicliști și rokeri.

Am oprit pe undeva pe lângă Biserica Ortodoxă și am vrut să mergem să o vizităm, dar era închisă. Și se mai zice că Casa Domnului este tot timpul deschisă, dar trebuie să ințelegem că și preotul trebuie să doarmă în ziua de duminică.

Ne-am aprovizionat cu apă și apoi am pornit spre poarta cetății medievale. Am fost impresionat de arhitectură, de casele înghesuite, chiar dacă același gen de case vezi și în Sibiu, dar aici parcă era altceva, ceva ce nu pot descrie în cuvinte.Ce nu mi-a plăcut a fost faptul că erau gropi peste tot, cratere deschise de primărie, mașini și utilaje în mijlocul drumurilor, cică reparau drumurile.

Cum bănuiam era plin de turiști străini, grupuri și grupulețe de bătrânei cu camere foto și video dar parcă nu prea dornici să facă poze. Cum v-am zis drumurile arătau dezastruoase. Mă întreb cum ar fi fost dacă erau bătrânei japonezi? Cred că fotografiau tot!

Mi-a plăcut foarte mult Scara Școlarilor. E foarte romantică, mai ales că pe la jumătatea scărilor te întâmpină niște trubaduri cu cântece din chitară.

Pe deal, în capătul scărilor se află Școala din Deal și Biserica Evanghelică. E foarte interesant faptul că se găsește și un turn foarte vechi acolo și care este locuit, nu e obiectiv turistic. Ce m-a dat pe spate e panorama orașului Sighișoara. De pe deal se vede superb, extraordinar... magnific.

Biserica Evanghelică nu e mai specială decât altele decât prin faptul că are o criptă mortuară în interiorul ei, pe care o și poți vizita. Eu am făcut-o!

După asta am coborât din nou în mijlocul cetății, de unde se vede foarte bine Turnul cu Ceas. În piațetă se află și casa unde se presupune că s-a născut Vlad Țepeș (Dracula).

Cum am mai zis o grămada de turiști străini. Chiar am avut ... privilegiul să stau cam o oră de vorbă cu o familie americană, din statul Texas. Am discutat cam despre toate: politică, educație, România, SUA ... Chiar mi-au povestit o întâmplare neplăcută pentru ei din Brașov cu niște țigani. Ce reclamă bună ne fac concetățenii noștrii.

Drumul spre casă a fost diferit de cel prin Mediaș. Acum am mers pe un drum mai liber dar și mai prost prin Agnita. Cum am mai zis o mulțime de sate pline de țigani, căruțe nesemnalizate pe șosea fiind riscul de a te izbi oricând în una din ele având în vedere că era noaptea.

A fost o zi plăcută și la sfârșit am fost bucuros că am reușit să văd Cetatea Medievală. Am să mai merg dar când se vor termina lucrările, și cum merg lucrurile în Romania cred că am să vizitez cetatea peste vreo doi ani.

Ar trebui să mergeți și voi să o vizitați. Se merită!

0 comments:

Trimiteți un comentariu

Lăsați un comentariu (Leave a comment please):